Dreptul nostru la egoism

Pentru a ne dărui altora, trebuie să știm să primim. Pentru a avea grijă, trebuie să avem grijă de noi înșine. Recunoașterea nevoilor noastre este generoasă … pentru noi.

Trebuie să primim.

Dar când te-ai obișnuit întotdeauna să dai într-un mod excesiv.
Când ai fost disponibil pentru toată lumea.
Pentru a face favoruri. Să-ți părăsești lucrurile.
Să îți dedici timpul.
Să împrumute bani. Pentru a-ți oferi spațiul.
Pentru un cuvânt de încurajare în orice moment.
A avea grija de.

Când ai verificat că lumea nu era pentru tine când ai avut nevoie de ea.
Că au făcut scuze atunci când au fost nevoiți să sacrifice ceva.
Că nu și-au amintit acele lucruri care erau importante pentru tine.
Că nu te ascultau cu adevărat.
Și că doar te așteptau să taci ca de obicei.
Să-i scuipe rahatul pe tine.

Când ai simțit că totul era dezechilibrat.
Că ai fost complet gol.

Când singurul lucru pe care l-ai făcut în viața ta este să trăiești pentru și pentru alții.
Fără să știe să spună nu de teamă că își vor retrage afecțiunea.
Deci ceea ce nu știi este să primești.

Generozitatea prezintă un pericol grav.
Dacă livrezi astfel încât să te iubească.

Să fii cea mai bună persoană din lume.
Deci nimeni nu poate trece vreodată peste ceea ce dai.
Deci nu ajung la tine.
Pentru că dacă dai și nu primești, ești ca un furtun perforat care nu ajunge niciodată să ude nimic.
Asta pierde toată apa din ciment fără a ajunge la pământ.
Atunci te golești. Nu rămâi cu nimic.
Și te simți teribil de singur.

Pentru că nimeni nu ți-a spus că a face bine ar putea fi greșit.
Dacă ai uitat de tine.

Nimeni nu a spus că poți fi prea generos.
Că a trebuit să salvezi o bucată.
Să fii generos cu tine însuți.
Nimeni nu te-a învățat să ai grijă de tine.
Pentru că cel mai bun este întotdeauna pentru ceilalți.
Și pentru tine, cel mai rău. Cel mai rău dintre toate.

De ce nu te-ai salvat dintre cei mai buni?
De ce te iubești atât de puțin încât să crezi că nu merită binele?
Bineînțeles că meriți.

Uneori trebuie să fim egoiști.
Pentru că a fi egoist înseamnă a te iubi pe tine însuți.

Pentru că a fi egoist înseamnă a te gândi la tine înaintea celorlalți.
Și dacă nu te gândești la tine, dispari.
Nu există. Nu sunteți.

Și când îți revendici locul.
Când puneți o limită.
Când stai în picioare.
Oamenii nu te ascultă. El nu te vede.
Ești o fantomă.
Și dacă o face, îți reproșează că te-ai schimbat.

Că nu mai ești acea persoană complăcută.
Că nu le mai rezolvi și le flatezi.
Să nu mai fii slujitorul lui emoțional.
Oamenii se supără pe tine pentru că faci ceea ce vrei și nu ceea ce vor ei să faci.

Trebuie să primim.
Și pentru asta trebuie să ne revendicăm dreptul la egoism.
Cereți de ce avem nevoie.
Pentru a putea continua. Dând.