9 sfaturi pentru a spune da vieții și a ta
Mireia Darder și Sílvia Díez
Viața nu este ceea ce se întâmplă în mintea noastră, ci ceea ce este. Pentru a trăi cu adevărat trebuie să fii curajos să accepți ceea ce se întâmplă, să simți ceea ce ne mișcă, chiar dacă înseamnă a merge împotriva curentului normelor și tabuurilor sociale.
Imagini Getty
Circumstanțele noastre pot varia în diferite momente ale vieții și poate fi greu să le acceptăm. Spunerea da fără judecată sau reproș la ceea ce ne aduce viața ne va permite să ne adaptăm la noile noastre nevoi. Aceste 9 sfaturi vă vor ajuta.
1. Uită-te unul la altul fără judecată
Societatea ne conduce să reflectăm și să judecăm tot ceea ce facem și ceea ce ni se întâmplă, să-l etichetăm drept bun sau rău. Aceste judecăți sunt credințe limitative care ne determină să repetăm aceleași tipare de comportament. Ele constituie un mod de a ne conecta cu esența autentică și cu nevoile noastre.
Identificarea „ar trebui” pe care ni le impunem este primul pas în lărgirea viziunii noastre despre noi înșine.
A scăpa de maniqueismul bun / rău va permite ca ceea ce simțiți să apară fără lupte interne și va face mai ușor să dați răspunsuri adaptate fiecărei situații, să spuneți „da” fără judecată.
2. Dă glas părții avariate
Rănile pe care le vom suferi în viața noastră ne determină să dezvoltăm mecanisme de apărare pentru a evita durerea. În copilărie ne-au ajutat să supraviețuim, dar mai târziu au perpetuat un mod de funcționare învechit și limitativ.
A putea da voce acelei părți deteriorate pe care încercăm să le păstrăm ascunse, să o privim cu drag și fără judecată, ca și când am fi un martor imparțial, ne va ajuta să ieșim din conflict.
Meditația este un mare aliat în acest proces, deoarece ne ajută să construim un martor intern care contemplă rana cu compasiune, ceva fundamental pentru vindecare.
3. Acceptă durerea fără negare
Când ni se întâmplă ceva neașteptat, care nu este plăcut și care ne frustrează, este normal să existe o perioadă de negare, durere și furie. Prin urmare, exprimarea tuturor acestor sentimente este o fază care facilitează acceptarea a ceea ce s-a întâmplat.
Atâta timp cât nu rămânem ancorați în rolul victimelor și obsedați de ce, de atunci durerea naturală se va sfârși prin suferința alimentată de gândurile noastre.
Ca ultimă fază, este necesar să îmbrățișăm tristețea pentru acceptare, dar fără a deveni dependent de suferință. Este necesar să accepți durerea și să vezi dincolo.
4. Îmbunătățiți abilitățile
Trăim într-o societate care ne face să credem că „dacă vrei, poți” și că putem fi orice vrem să fim. Dar despre ce este vorba este să acceptăm calitățile pe care le avem și să le dezvoltăm pe cele care ne fac unici, în loc să ne străduim să atingem obiective de neatins cu efort, care este o risipă de energie și o sursă de suferință.
Cum să cunoști acele calități care te fac unic? Sunt acele lucruri care sunt mai ușoare și mai naturale pentru tine.
5. Treci dincolo de sine
Să ne luăm timp pentru a ne conecta cu natura ne poate ajuta să simțim că facem parte din ceva care depășește noi înșine.
Ne va ajuta să simțim că suntem doar o piesă dintr-un puzzle mai mare.
Ne putem simți mai plini atunci când le mulțumim strămoșilor pentru calea pe care au călătorit-o și ne-au adus aici. Și ceea ce vom realiza va facilita evoluția umanității. Acest mod de a vedea este contrar cultului individualismului și mai eliberator.
6. Mulțumește și învață
Cultura iudeo-creștină ne face să credem că cerul este câștigat cu efort și suferință. Datoria este înainte de plăcere. Acest tip de abordare ne face să percepem realitatea ca pe o luptă constantă, care ne stresează și ne epuizează.
Abordarea existenței ca învățare și mulțumire pentru experiențe poate deschide o perspectivă nouă, mai jucăușă și mai vindecătoare asupra vieții, care ne permite să vedem fețe noi ale noastre și pur și simplu să respirăm, să mergem și să trăim în acest moment.
7. Încredere pentru a crește
Pentru a crește și a ne dezvolta avem nevoie de încredere în noi înșine și în viață, să credem că ne va aduce ceea ce avem nevoie. Această încredere se poate dezvolta dacă renunțăm la control.
Adevărul este că nu putem fi niciodată siguri ce va rezerva viitorul și avem doar unul aici și acum.
Frica și angoasa apar atunci când ne îndepărtăm de prezent și dorim să anticipăm viitorul. Confruntat cu o dificultate, te-ai putea întreba: Ce pot învăța din asta?
8. Renunță la ego și la putere
Scriitorul Gavor Maté asigură că atât Buddha, cât și Iisus au renunțat la putere deoarece se bucurau deja de puterea lor internă și asta le era de ajuns. A „fi”, a spune „da” vieții cu majuscule, înseamnă și renunțarea la putere și transcenderea ego-ului nostru.
Eul este acel set de mecanisme și de apărare pe care le construim în copilăria noastră pentru a supraviețui mediului nostru familial și a le face să ne iubească. Marele paradox este că cu cât ești mai puțin, cu atât ești mai mult.
9. Există căi infinite
Așa cum spunea poetul: „umblătorul nu există cale, calea se face mergând”. Tehnicile și metodele care ajută la obținerea iubirii necondiționate pentru viață și pentru sine sunt diferite și niciuna nu este mai bună decât alta, deoarece ne confruntăm cu o călătorie deosebit de personală, în care fiecare trebuie să găsească ceea ce îi ajută cel mai mult. să cultive - și să lucreze - deschiderea inimii și acceptarea. Traseele pentru a ajunge acolo pot fi la fel de diverse ca oamenii.
