Pentru această viață care ne-a dat atât de mult

Mai bine începem să mulțumim. Pentru a coincide în acest spațiu și timp. Pentru fiecare mugur, țărm și vânt care mișcă ochelarii. Pentru vremurile în care am fost iubiți și iubiți.

Deși uneori crezi că lucrurile nu ți-au mers bine.
Că ai meritat ceva mai mult sau mai bun.
Succesul este să nu fi atins ceea ce ți-ai propus.
Succesul rămâne aici.

Aici.
Pe această vastă planetă care este abandonată în fiecare zi.
În aceste teritorii călătorite de durere și boli.
Dar și pentru frumusețe și dragoste.

Nu știu dacă vreți să vă trimiteți totul în iad.
Să nu mai faci ceea ce trebuie sau ce se așteaptă de la tine.
Să fug.
Incepe din nou.

Un loc în care nimeni nu știe cine ești.
Nici macar tu.
Dar nu poți scăpa de tine.
Oriunde te duci, mergi cu tine.

Deci, mai bine începi să te înțelegi cu cine ești.
Să te accepte și să te ierte.
Nu esti singur.
Nu ești singur.

Cu toții ne este frică.
Teama de a fi respins sau de a muri.
Teama de a ajunge fără nimeni.
Dar asta nu se poate întâmpla niciodată.

Pentru că suntem tovarăși ai lumii.
Suntem ființe care vor fi aici o singură dată.
Deci, mai bine începem să spunem mulțumiri.

Pentru a coincide în acest spațiu și timp.
Pentru fiecare mugur, țărm și vânt care mișcă ochelarii.
Pentru vremurile în care am fost iubiți și iubiți.

Și pentru toată viața asta.
Cât, cât.
El ne-a dat.