Ce este calciul și care sunt funcțiile sale în organism

Calciul este al cincilea cel mai abundent element de pe pământ și este o parte importantă a corpului nostru. În natură nu există în stare pură, dar este prezent în alte minerale și pietre.

În corpul nostru este prezent în dinți, în întregul sistem osos și în unele fluide corporale. Este prezent în mod natural la oameni și animale, dar, ca și alți nutrienți importanți, este epuizat, deci este important să-l consumăm prin alimente.

Pe lângă faptul că este important pentru întreținerea și întărirea dinților și oaselor, calciul este important și pentru alte funcții de reglementare din organism.

Una dintre aceste funcții este coagularea sângelui, care servește la oprirea sângerării. Fără coagulare a sângelui, o simplă vătămare ne-ar putea provoca o hemoragie teribilă.

O altă dintre aceste funcții de reglare a calciului în organism este transferul de energie și impulsuri prin sistemul nervos.

Absorbția calciului

Absorbția calciului din alimentele pe care le consumăm are loc în prima parte a intestinului subțire. Această absorbție se realizează cu ajutorul vitaminei D, pe care o consumăm și prin alimente, dar și din soare.

Deși acest proces de absorbție este foarte important, în cele mai bune cazuri și la o persoană foarte sănătoasă, cel mai mult absorbim din alimente este de 40%. De aceea este important să consumați alimente care conțin atât calciu, cât și vitamina D, aceasta din urmă mai ales iarna.

Simptomele lipsei de calciu

Deficitul de calciu poate provoca o varietate de afecțiuni, de la unele care abia se observă la altele care sunt mai grave.

Cele mai frecvente boli și simptome ale deficitului de calciu, cunoscute sub numele de hipocalcemie, sunt lipsa somnului, dureri musculare sau crampe, cariile și ruperea dinților și a unghiilor, căderea părului și probleme generale ale oaselor.

Aceste probleme osoase se pot reflecta în pauze sau probleme majore, cum ar fi osteoporoza și rahitismul.

Alimente care îndepărtează calciul

Alimentele care îndepărtează sau previn absorbția calciului sunt diverse și acționează astfel din diferite motive. De exemplu, alimentele cu multe grăsimi, precum carnea de vită sau de porc, pot genera o placă grasă în intestin care obstrucționează și împiedică absorbția calciului.

Alte alimente care pot crea dificultăți sunt cerealele integrale, deoarece conțin multă fibră și ar putea genera compuși insolubili pentru absorbția mineralului.

Acidul fitic și fitaza prezente în multe leguminoase, în unele cereale și în unele semințe ar putea preveni și absorbția calciului în organism. La fel se întâmplă cu acidul oxalic și cu taninurile prezente în multe alimente.

Rețineți că toți acești nutrienți, cu excepția grăsimii animale, sunt benefice pentru alte lucruri și, prin urmare, nu înseamnă că nu ar trebui să le consumați, dar este important să știți.

Alimente bogate în calciu și vitamina D

Este clar că cel mai bun mod de a obține calciu este consumând alimente bogate în acest mineral. Cu excepția cazurilor extreme, în care este necesar să se recurgă la suplimente, o persoană sănătoasă cu o dietă variată și echilibrată poate obține 100% din calciu din dieta sa.

Pentru aceasta, este important să cunoașteți alimentele cu mai mult calciu, cum ar fi cele enumerate în următorul tabel cu alimente bogate în calciu:

Tabel cu alimente bogate în calciu

Alimente Cantitatea de calciu la 100 gr
Lapte 125 mg
Brânză Cheddar 721 mg
iaurt grecesc 110 mg
Unt 24 mg
Sardine 382 mg
Moluște comestibile 96 mg
Spanac 120 mg
Varză 150 mg
Tofu 350 mg
Soia (semințe) 277 mg
Năut 105 mg
Susan 975 mg
Migdale 252 mg
Iaurt de soia 118 mg

Alimente bogate în vitamina D

Majoritatea alimentelor care conțin vitamina D sunt de origine animală. Mai presus de toate, această vitamină este prezentă în pește, în unele brânzeturi și în gălbenușuri de ou.

Cea mai mare concentrație a acestei vitamine se găsește în uleiul de cod.

Alimentele pe bază de plante nu conțin aproape niciodată vitamina D, cu excepția ciupercilor.

Vitamina D este diferită de ceilalți nutrienți, deoarece corpul nostru este capabil să o producă cu ajutorul simplului soare.

Din punct de vedere tehnic, dacă am petrece suficient timp la soare, nu am avea nevoie de vitamina D din alimente, cu toate acestea, există factori care limitează expunerea la soare, fie că este vorba de perioada anului, ora din zi, țesăturile pe care le folosim, prea multe activități în interior, aplicarea de protecție solară și chiar poluarea pot interfera cu sinteza vitaminei D, iar sursa de hrană este importantă.

Cele mai importante două forme de vitamina D sunt D3 de origine animală numit colecalciferol (cel mai frecvent în suplimente) și D2 de origine vegetală numit ergocalciferol.

Cel mai semnificativ rol al vitaminei D este în creșterea oaselor, deoarece ajută la absorbția calciului.

Este, de asemenea, important în funcția sistemului imunitar, a sistemului nervos, a mușchilor și a pielii. Recent s-a dovedit a fi benefic în tratamentul bolilor autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și fibromialgia.

Deficitul de vitamina D este strâns legat de rahitism, osteoporoză, osteomalacie și la vârstnici duce la fracturi osoase. Cele mai importante surse de vitamina D, pe lângă lumina soarelui, sunt untul și laptele fortificat, uleiurile din ficat de pește, ouăle, lăstarii și carnea de vită.

Excesul de calciu și consecințele acestuia

Excesul de calciu sau hipercalcemia este o boală în care nivelurile de calciu din corpul nostru, reflectate în nivelurile acestui mineral din sânge, depășesc o măsură considerată normală. Nivelurile ridicate de calciu din sânge pot duce la probleme precum decalcifierea oaselor, pietre la rinichi, pe lângă modificarea funcționării, în cele mai grave cazuri, a celor mai vitale organe ale corpului uman, care sunt creierul și inima.

Posturi Populare