Cum să ieși din întuneric?

Silvia Diez

Steve Taylor susține că recuperarea legăturii cu ceilalți, cu natura și cu spiritul universal ar restabili fericirea ființelor umane.

O infecție la spital aproape că i-a luat viața. Această experiență l-a condus pe profesorul de psihologie Steve Taylor pe o cale spirituală care i-a adus pacea:

„Nu trăiesc într-o stare de extaz permanent, dar simt în mine o stare de bine la care mă întorc cu ușurință, chiar dacă trec prin dificultăți”

Cu cărți precum The Fall sau Out of the Dark, este astăzi o referință mondială în psihologie și transcendență .

-Cum devine un psiholog interesat de spiritualitate?
-Nu cred că poți studia psihologia fără să te adânci în spiritualitate, deoarece ambele fac parte din mintea umană.

Mulți psihologi se concentrează pe rezolvarea problemelor psihologice, eliminând spiritualitatea; cu toate acestea, atunci când îl exclud, resping aspectele mai pozitive ale naturii umane.

Suntem educați în termeni foarte materialiști: trebuie să avem succes, să fim buni, să ne îndeplinim obiectivele … și disprețuim ceea ce ne poate aduce fericire.

Steve Taylor ne sfătuiește să ne conectăm pentru a fi fericiți

-În Toamnă spune că ne-am pierdut legătura cu universul când ego-ul a apărut, acum 6.000 de ani. Eram mai fericiți atunci?
-Da, pentru că majoritatea sentimentelor de nefericire apar din trăirea ca entitate separată de lume, izolată de natură și de ceilalți.

Sentimentul de deconectare, fragmentare și incompletitudine este una dintre cele mai mari surse de nefericire.

În contrast, atunci când simți că faci parte din întregul univers și transcende sentimentul de separare, anxietatea și conflictul dispar.

Acestea nu sunt altceva decât rezultatul simțirii incomplete, care declanșează dorințe de a acumula bogăție, putere și de a domina alți oameni.

-Cum ai trăit înainte de „cădere”?
-Ființele umane s-au simțit legate de ceilalți, de comunitate, de natură și de o forță spirituală a cărei prezență a fost percepută în tot universul.

Această legătură a fost reprodusă la toate nivelurile și în relațiile cu ceilalți, cu natura …

Există o mulțime de dovezi antropologice care confirmă faptul că războiul nu este starea naturală a omului.

Dimpotrivă: războiul a venit târziu în istoria umanității, din cauza schimbărilor psihologice derivate din „cădere”, precum și a dezvoltării agriculturii și creșterii animalelor, care ne determină să acumulăm pământ și proprietăți.

-În ciuda tuturor, el asigură că ființele umane ne-au mărit conștiința …
-E dificil să detectăm aceste schimbări pozitive, deoarece se întâmplă foarte încet.

De fapt, nimic nu pare prea promițător cu Donald Trump la conducerea Statelor Unite și cu Europa care se mișcă spre dreapta …

Dar în societățile umane a existat o creștere a empatiei și a compasiunii care a început în secolul al XVIII-lea, odată cu mișcările anti-sclavie, pentru drepturi egale pentru femei.

Și, mai târziu, cu cei în favoarea drepturilor animalelor, în favoarea unui tratament mai bun pentru infractori …

Și procesul continuă, până când în secolul al XX-lea începe să înflorească o atitudine mai deschisă cu corpul și sexualitatea, există o legătură mai mare cu natura și o preocupare mai mare pentru mediu.

Viața se schimbă după trezirea spirituală

-Trezirea spirituală necesită golirea de sine a ceea ce este sau crede că este?
-Goliul este o condiție pentru ca ceva nou să se poată naște și să aibă loc o transformare.

Prin urmare, moartea este un mare ceas cu alarmă. Mulți oameni care au avut o experiență de transformare au avut experiențe aproape de moarte.

Dintr-o dată, ei percep viața ca ceva foarte valoros.

-Cum se schimbă viața ta după o trezire de acest tip?
-Nu mai pierzi timpul gândindu-te la trecut, apreciezi frumusețea trăirii momentului și dobândești o nouă perspectivă în care dragostea, compasiunea, bunătatea și creativitatea sunt mai importante decât să reușești în carieră.

Când experimentați o stare de trezire sau iluminare, vă dați seama că starea obișnuită a ființei umane este o stare constrânsă, guvernată de o conștiință limitată, în timp ce, în această nouă stare, percepeți ceea ce vă înconjoară cu mai multă intensitate, mai multă frumusețe, și ți se pare mai real.

-Dintre toți oamenii pe care i-ai cunoscut și care au experimentat această transformare, cine te-a impresionat cel mai mult?
-Michael Hutchison. Este un scriitor care a fost paralizat când a alunecat în timp ce alerga.

Nu puteam scrie, nu puteam alerga, nu puteam face dragoste. De parcă nu ar fi fost de ajuns, din moment ce se afla în Statele Unite, a avut probleme cu asigurarea sa de sănătate și cu cheltuielile provocate de accident.

Era într-o stare foarte profundă de depresie, când într-o dimineață, la duș, a auzit o voce înăuntrul lui care spunea: „De ce lupți împotriva acestei situații?

Își spuse: „Bine, nu mai rezist”. Și ceva a fost lansat în el, apărând un sentiment de bunăstare care l-a umplut.

-Care este lecția pe care o putem învăța din ea?
-Acceptarea este marea lecție. Transformarea a ajuns la toți oamenii în momentul în care își acceptă situația.

„De-a lungul vieții cu toții suferim o suferință intensă la un moment dat, iar faptul că unii dintre noi experimentăm o transformare, iar alții doar durerea depinde de atitudine și acceptare”

Dacă îți accepți suferința, ea devine transformatoare.

-Cum să accepți suferința?
-Suflarea se află la suprafață.

Este ca o umflătură, uneori valurile par agitate, dar dedesubt există un loc plin de pace la care se poate ajunge prin scufundare în sine.

În interiorul fiecăruia există un spațiu liniștit și calm, în care armonia domnește întotdeauna. Apare atunci când reușim să oprim și să liniștim mintea. Armonia face parte din adevărata noastră natură.

-Ai cunoscut multe experiențe de trezire spirituală?
-Când mi-am scris cartea Out of the Dark, am întâlnit mulți oameni care loviseră fundul și tocmai când vechea ființă era spartă, putea să iasă una complet nouă: din omidă se naște fluturele.

Când vi se spune, de exemplu, că veți muri, posesiunile, succesul și orice atașamente psihologice strâns legate de ego pierd valoare.

Eul se rupe, apare goliciunea și poate apărea o ființă superioară în acel spațiu intern care a fost creat.

Trăiește fără ego

-Dar cum să ne trăim viața sau să ne descurcăm fără ego în zi cu zi?
-Ego-ul este o anumită organizare a minții tale, îți oferă o identitate și o capacitate de funcționare și este util într-o anumită măsură.

În fiecare zi, trebuie să lucrați, să aveți grijă de copii, să socializați, să luați decizii … iar ego-ul vă ajută să faceți toate acestea, este un instrument psihologic important.

Problema este că ocupă tot spațiul fără a lăsa loc să curgă creativitatea, spiritualitatea și altruismul. Numai când ego-ul este ținut mic, putem simți că există ceva mai înalt decât noi înșine care ne depășește.

-Și cum putem învinge ego-ul?
-Altruismul este o mare practică spirituală.

Când îți iei timp pentru a-i ajuta pe ceilalți, ajungi să percepi că ceva mai puternic funcționează prin tine.

Recomand și meditația, este foarte eficient să te deschizi spre spiritualitate și să trăiești mai mult în prezent.

Fiind în contact cu natura, înotul și alergatul sunt practici care devin, de asemenea, un fel de meditație, precum și de a fi amabili sau de a servi comunitatea.

-Este capul nostru să ieșim din închisoare?
-Deseori ne identificăm doar cu neajunsurile, defectele și greșelile noastre.

Multe depresii sunt cauzate de gândurile negative pe care le are o persoană despre sine, despre oameni sau despre viitor.

Există un punct în dezvoltarea noastră ca ființe umane că trebuie să ne dăm seama că nu trebuie să credem în adevărul acestor gânduri sau că acestea corespund unei realități autentice.

Este vorba de a le observa ca și cum am fi șezut uitându-ne la un râu care curge de pe un mal situat pe mal. Puteți urmări valurile care vin și pleacă fără a fi lăsați de curent.

Este vorba despre gândirea la greșelile tale pentru a le corecta, dar cu distanță. S-ar putea să vă gândiți: "O, este adevărat?" Și dacă este, acceptați-l și modificați-l.

„Când observați gândurile, vă dați seama că 90% nu au niciun sens, sunt mai degrabă compulsivi și sunt rezultatul asocierilor involuntare”

Adică este mai bine să nu crezi în ele până nu le-ai analizat bine. Este ca și cum ai avea un televizor în cameră la un volum redus: nu trebuie să-l asculți, trebuie să-l privești.

Veți observa o mare diferență în viața voastră. Veți fi mai stabil și vă va afecta mai puțin zi de zi.

Gândirea poate fi o problemă teribilă atunci când nu te poți opri, la fel ca autocritica atunci când devine compulsivă.

Mulți oameni se critică continuu pe ei înșiși și își spun cât de prost fac totul și se autoanalizează constant. Acest lucru duce la negativitate, vinovăție și anxietate.

-Maestrul spiritual Eckhart Tolle spune că viața ne aduce și ne oferă ceea ce avem nevoie. Ești de acord?
-Da. Dar atâta timp cât reacționezi în modul corect.

Dacă sunteți într-un accident, vă puteți spune: "Este crud. Nu este ceea ce am nevoie." Sau acceptați-o și folosiți această dificultate pentru a crește.

Provocările sunt foarte importante pentru dezvoltarea noastră. Cu toții ne dorim o viață ușoară și confortabilă, dar prosperăm când viața ne provoacă.

-Vorbește despre creier ca pe un fel de receptor radio … -Multe persoane cred că creierul produce conștiință datorită conexiunilor neuronale din care rezultă sentimentele și gândurile.

Dar are mai mult sens pentru mine decât să văd conștiința ca pe ceva întemeiat în univers, într-o forță care este peste tot și în orice și care a existat de la începutul timpului ca gravitația.

Pentru mine, întregul univers are conștiință, nu numai creierul uman, ci și creierul fiecărui animal, sistemul nervos al oricărei ființe sau plante și funcția sa este de a se acorda forței universale a acelei conștiințe universale până când devine o conștiință individuală.

"Ce se întâmplă dacă cred în Dumnezeu? Nu cred într-un zeu atotputernic care veghează asupra lumii și controlează toate evenimentele. Dar simt că universul este condus de un fel de forță spirituală care pătrunde totul".

Și creierul nostru primește această forță făcându-ne ceea ce suntem. Aceeași forță locuiește la fiecare animal și plantă.

De aceea simțim compasiune și suntem capabili să simțim o legătură cu întregul univers, deoarece toți împărtășim aceeași esență.

Și experimentarea acelui sentiment de unire cu acea forță spirituală ne permite să ajungem la pace cu moartea: dacă simțiți forța acestei esențe în voi, înțelegeți că trupul vostru poate muri, dar nu această forță care nu s-a născut niciodată pentru că a existat dintotdeauna. și va continua să existe.

Steve Taylor este profesor de psihologie la Universitatea Metropolitană din Leeds și cercetător în psihologie transpersonală la Universitatea John Moores din Liverpool.

El a contribuit enorm la evoluția și deschiderea conștiinței a mii de cititori cu lucrări precum The Fall (The Key, 2008), Out of the Dark (The Key, 2022-2023) și The Leap. The Psychology of Spiritual Awakening ("Saltul. Psihologia trezirii spirituale", 2022-2023).