Copii și părinți restrânși: chei pentru a nu vă pierde cumpătul
Excesul de anxietate datorat crizei, împreună cu tensiunea datorată unei coexistențe intensive, duce la pierderea uneori a nervilor cu copiii. Cum o putem evita?
După aproape două luni de închisoare, mulți părinți experimentează un nivel atât de ridicat de anxietate și stres încât, dacă nu li se adresează, pot ajunge să aibă un impact negativ asupra relației lor cu copiii lor.
Coexistența zilnică, împreună cu îngrijorările ușor de înțeles cu privire la sănătate și viitor, cresc tensiunea în familii într-o asemenea măsură încât răbdarea și empatia părinților cu cei mai mici din casă pot fi compromise. În acest articol ce o influențează și cum să o eviți.
Furios, strigăte nejustificate … De ce am ajuns în acest punct cu ei?
În ultimele săptămâni, am primit numeroase mesaje de la mame (și tați) îngrijorați că, contrar principiilor lor de creștere a respectului, au țipat la copiii lor sau chiar i-au ținut strâns sau i-au zguduit.
Una dintre aceste mame, Estrella, s-a plâns că a căzut în opusul a ceea ce propusese când s-a născut fiica ei, adică să nu repete cu fetița ei greșelile pe care părinții ei le făcuseră cu ea în copilărie.
Estrella mi-a spus, aproape până la lacrimi, că, de mai multe ori, s- a enervat cu fiica ei și a strigat la ea pentru lucruri care erau total lipsite de importanță. Ea mi-a spus: „Nu am putut să o însoțesc, era mai conștientă de mine și de preocupările mele decât nevoile ei”.
Realizăm mai multe sesiuni online, în care analizăm fiecare dintre aceste situații stresante trăite acasă. Am folosit fiecare dintre aceste scenarii pentru a trage firul și a înțelege cum Estrella, mama, se simțise conectată cu trecutul ei și cu atitudinile pe care părinții ei le-au arătat față de Estrella, fata.
Înțelegerea felului în care s-a simțit în trecut a ajutat-o, nu numai să relativizeze situațiile care o supăraseră, ci și să învețe să-și privească fiica dintr-o altă perspectivă, mult mai empatică și mai înțelegătoare.
Pași pentru gestionarea momentelor de tensiune cu copiii
Concluziile pe care le-am tras din această lucrare au ajutat-o pe Estrella să-și scadă propriul nivel de anxietate și să-și îmbunătățească foarte mult relația cu fiica ei. Vreau să le împărtășesc aici, în cazul în care pot fi de ajutor pentru alte familii.
- Dă-ți seama ce se întâmplă
Primul pas în rezolvarea oricărei probleme este conștientizarea existenței sale. Înțelegerea faptului că plătirea copiilor noștri pentru tensiunea și anxietatea noastră nu este o atitudine corectă, înseamnă a face un avans foarte important în rezolvarea lor. După ce ne dăm seama, putem lucra pentru a evita din nou să fim copleșiți emoțional cu copiii noștri.
Pentru a înțelege de ce acționăm așa cum procedăm, putem începe prin a analiza originea tiparelor noastre de comportament.
De ce reacționăm așa cum procedăm? De ce ne copleșim emoțional? De ce ne este greu să avem răbdare cu copiii noștri?
- Înțelegeți circumstanțele noastre
Prima persoană care ar trebui să fie empatică și înțelegătoare față de tine ești tu însuți. Nu te bate. Situația actuală este foarte complicată și este normal să fii mai nervos și mai tensionat.
În plus, ai învățat multe dintre atitudinile tale când erai foarte mic prin acțiunea bătrânilor tăi. Aceste învățături sunt greu de demontat. Aveți răbdare cu voi înșivă, încetul cu încetul, vă puteți elibera de vechile tipare dăunătoare și puteți crea atitudini noi, mai sănătoase pentru toată lumea.
- Cereți iertare atunci când este necesar
Când facem greșeli și acționăm rău față de copiii noștri, parțial, pierdem încrederea pe care o au în noi. Cel mai bun mod de a-l recupera este să explicăm ce s-a întâmplat cu noi și să cerem sincer iertarea lor.
Copiii noștri sunt cu adevărat înțelegători și dacă vorbim cu ei, în mod natural, despre ceea ce ni s-a întâmplat, ei ne vor înțelege și își vor reînnoi încrederea în noi. Nu-i presați, uneori au nevoie de timp pentru a asimila atâtea emoții și situații complexe.
- Nu ne reproșa: nu suntem perfecti
Trebuie să ne reducem nivelul de cerere. Greșelile, greșelile, deciziile rele, în orice aspect al vieții noastre, vor fi mereu acolo. Nimeni nu e perfect. Nu există mame sau tați ideali. Cu toții greșim și cel mai bun mod de a le depăși este să acceptăm că am greșit.
- Propuneți schimbarea
Fiecare experiență servește ca învățare pentru o altă ocazie viitoare. După o situație dificilă, când îți recâștigi calmul și ai un moment pentru tine, te poate ajuta foarte mult să analizezi ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat? Cum a început totul? Cum l-ai simțit în corpul tău? Ceea ce ai crezut? De ce ți-ai pierdut cumpătul? Cum te poți pregăti pentru viitor?
