Nu putem șterge ceea ce s-a întâmplat, dar putem merge mai departe în ciuda acestui fapt

Poate că viața nu a fost așa cum ne-am imaginat. Poate ne-am fi dorit altul. Dar asta este ceea ce există. Și ne putem pierde zilele aici plângându-ne și dezlănțuindu-ne până când suntem ofiliți, consumați de ură. Sau putem iubi.

Nu poți fugi.
Poți să crezi că este.
Că îți schimbi viața, că o iei de la capăt, că asta nu s-a întâmplat.

Dar lucrurile care ți s-au întâmplat s-au întâmplat.
Oamenii au murit, barele s-au închis, a fost acel cutremur, au anulat seria, au încetat să mai facă caietele în care scriai scrisori oamenilor care erau departe, pisica a dispărut.
Oamenii sunt povești și nu le putem șterge.

Singurul lucru pe care îl putem face este să-i acceptăm.
Este să-i călătoriți în minte așa cum o fată ar călători pe țărm.
Sau o pasăre o îndoială.

Tot ce putem face este să vă mulțumim.
Pentru că dacă ne putem gândi la asta chiar dacă nu ne place, suntem tot aici.
Că mai avem timp.

Nu putem fugi.
Pentru că umbra este cusută în picioarele noastre.
Și nu o putem părăsi.

Pentru că ceea ce trebuie să facem este să ne întoarcem.
Și îmbrățișează-o.
Nu putem scăpa.

Nu putem decât să ne iertăm și să încercăm să facem mai bine.
Poate că viața nu a fost așa cum ne-am imaginat.
Poate ne-am fi dorit altul.

Dar asta este ceea ce există.
Și ne putem pierde zilele aici plângându-ne și dezlănțuindu-ne până când suntem ofiliți, mistuiți de ură.
Sau putem iubi.
Râul, crengile, vântul care scutură vârfurile copacilor, culoarea chenarului, ochii aceia, acest cântec.

Nu putem fugi, nu
Dar putem păstra speranța lipită de corpuri.
Cel care spune spune restul.
Că există motive.
Pentru a continua să trăiesc.