Mai bine faceți-o aici și acum

Amânați totul luând existența ca atare. Presupunând că ți-a mai rămas timp. Că acest lucru este infinit. Dar se dovedește că vine momentul când persoana la care urmați să sunați a dispărut. Posibilitatea dispare.

Ai mereu mâine în gură.
Atunci o fac.
Apoi o sun.
Anul viitor nu se întâmplă.

Amânați tot ceea ce presupune existența ca atare.
Presupunând că ți-a mai rămas timp.
Că acest lucru este infinit.
Și îți este etern disponibil.

Te obișnuiești cu viața.
Pentru a face ca totul din tine să funcționeze.
Pentru ca totul din exterior să funcționeze.
Să pierzi zile de parcă le-ai fi repetat.

Dar se dovedește că vine momentul când persoana la care urmați să sunați a dispărut.

Posibilitatea dispare.
Și rămâi cu o conversație mută care se răsucește în stomac.
Și regreți.
Și devii conștient de spațiul pe care îl ocupi și de cel pe care îl ocupă alții. Și te sperie.

Pentru că ești conștient de finețea lucrurilor.
A muritorului.
Dar frica aceea nu te poate paraliza.
Tot ce trebuie să faci este să începi să vorbești la timpul prezent.

Pentru a slăbi legăturile memoriei.
Să faci ceea ce simți.
Aici și acum.

Pentru că tot ce lași din rușine.
Sau pentru că nu deranjează.
Sau pentru că nu crezi că ești capabil.
Nimeni nu mai. O poate face pentru tine.