Când perfecționismul te blochează
Căutarea perfecțiunii poate duce la probleme serioase de muncă și personale. A învăța să fim flexibili și să acceptăm greșeala ne va ajuta să depășim acest perfecționism nebunesc.
În prima zi în care l-am întâlnit, Alfredo s-a definit ca o persoană meticuloasă și detaliată, căreia îi plăcea ca totul să-i meargă bine. Mi-a spus că a venit la cabinetul meu pentru ajutor psihologic deoarece, în ultimii ani, și-a dat seama că căutarea sa de a atinge perfecțiunea îi afectează profund munca și viața personală.
Lucra ca arhitect în studioul unui prieten al tatălui său, dar a vrut să devină independent pentru a crea o companie de arhitectură durabilă. Cu toate acestea, deși și-a dedicat tot timpul liber conceperii de proiecte personale, a fost original și creativ, nu a trecut niciodată dincolo de faza inițială a dezvoltării companiei sale.
Alfredo se simțea blocat la toate nivelurile.
El a vrut să le ofere investitorilor un plan de afaceri atât de perfect încât să nu poată fi niciodată mulțumit de munca pe care a făcut-o. Rezultatul a fost că, în ciuda faptului că a proiectat o serie de case excelente, el a fost încă blocat în prima etapă de începerea afacerii sale.
Unde se naște perfecționismul neproductiv
Evident, efortul de a face tot posibilul și de a face o muncă de calitate, în sine, nu este dăunător. Cu toate acestea, mulți oameni confundă excelența cu perfecțiunea, care ajunge să producă, așa cum i s-a întâmplat lui Alfredo, un blocaj în viața lor personală și profesională. Fiind oameni au interiorizat atât de mult obligația de a face totul atât de perfect, încât atunci când își dezvoltă ideile sau își creează o familie, ajung să fie paralizați, incapabili să-și îndeplinească proiectele.
Modelele familiale pot fi la originea acestei învățări nebunești a perfecțiunii, dar sistemul educațional are, de asemenea, o responsabilitate enormă. Copiii sunt supuși unei mari presiuni, de când sunt foarte mici, să nu facă greșeli. Ei sunt conduși să creadă, indiferent de proces, că nota finală este singurul lucru care contează.
Școala sancționează erorile și nu prețuiește învățarea. Copiii asimilează ideea că este greșit să greșească și acest lucru îi determină pe mulți dintre ei să dezvolte un blocaj extrem de dăunător în viața lor.
Mesajul conform căruia înregistrările sale inconștiente este „dacă nu fac nimic, nu voi greși, nu voi da greș și nu voi fi pedepsit”.
Alfredo suferise această dublă presiune, din partea școlii și a părinților săi. Oriunde a fost forțat și a cerut să fie cel mai bun și să obțină cele mai bune note. A încercat să facă tot posibilul pentru a mulțumi pe toată lumea, dar în același timp, s-a simțit îngrozitor. Alfredo mi-a spus că a suferit mai multe crize de anxietate la institut și, mai târziu, la Universitate.
Cum să spargi această schemă de gândire perfecționistă
Pentru a-l ajuta pe Alfredo din psihologie, i-am propus să caute o situație, în trecutul său, în care trebuia să facă ceva încetul cu încetul, progresiv și care să-l fi servit ca experiență de învățare. La început, i-a fost greu să găsească o astfel de situație, dar și-a amintit că, la un moment dat din viața sa, a lucrat într-o brutărie, deținută de familia sa.
Era tânăr și mi-a explicat că acolo se simțea liber să îndrăznească să creeze noi tipuri de prăjituri. A efectuat câteva prime teste care l-au ajutat să-și dea seama ce ingrediente trebuie să se schimbe și, încetul cu încetul, după mai multe experimente oarecum insipide, a reușit să coacă niște prăjituri care le-au plăcut tuturor și a ajuns să devină flagship-ul afacerii de familie.
Alfredo considerase întotdeauna această experiență ca o paranteză neimportantă în studiile sale, dar acum o analizam dintr-o altă perspectivă. O considerăm ca o învățare progresivă în care eroarea nu a fost văzută ca ceva negativ, ci mai degrabă a furnizat date importante pentru următorul test.
Acest nou punct de vedere a fost o revelație pentru Alfredo. De-a lungul săptămânii care a urmat acestei sesiuni, el a meditat și a scris toate ideile care i-au venit în minte și care l-au ajutat să-și deprogrameze modelul de perfecțiune.
Am adunat toate acele idei pentru a trage aceste concluzii valoroase:
- Așteptări mai mici: nu vă prefaceți că faceți totul perfect.
- Mergeți pas cu pas: este mai bine să începeți să vă mișcați decât să stați liniștiți, paralizați.
- Trageți concluzii pentru următorul pas: Fiecare experiență ne ajută să pregătim și să îmbunătățim următorul test. Fiecare test pe care îl facem implică învățarea pentru următorul.
- Nu există nicio greșeală: trebuie să reprogramăm ideea de eroare ca ceva negativ. Dacă facem o greșeală, dar putem învăța, va fi fost util.
După câteva luni, Alfredo și-a lansat cu mare succes studioul de arhitectură durabilă. Erorile nu mai erau un blocaj pentru el, ci o oportunitate de a învăța și de a evolua în munca sa.
