În America de Sud, mai mult de 300.000 de hectare de teren sunt dedicate cultivării boabelor de soia pentru hrănirea animalelor, în timp ce o mare parte a populației este înfometată. Aceste date ne oferă o idee despre paradoxurile care există în producția și distribuția alimentelor. O călătorie asupra alimentației și globalizării care colectează mărturii de la fermieri, pescari și directori ai marilor companii cu un singur obiectiv: să știe dacă se poate face ceva pentru a eradica foamea în lume.
* Într-un oraș precum Viena, 5 tone de pâine fabricată sunt aruncate zilnic. O mare parte din cerealele cu care se face această pâine este importată din India, o țară în care 200 de milioane de oameni suferă de malnutriție.
* În cea mai mare piață agricolă din Africa, Sandagar, în orașul Dakar (Senegal), puteți găsi fructe și legume europene la un preț de trei ori mai mic decât piețele locale. Aceasta înseamnă că fermierii locali nu au nicio posibilitate de a-și vinde produsele și ajung să părăsească mediul rural pentru a emigra în Europa bogată în căutarea unui loc de muncă, poate în serele din El Ejido (25.000 de hectare de sere, mai mult decât Belgia și Olanda împreună), de unde provin produsele care au stricat industria țării sale natale. La rândul său, agricultura din Senegal, în ruină, este achiziționată la prețuri avantajoase de către multinaționalele europene precum Nestle.
* În România, fermierii sunt tentați să folosească semințe hibride în culturile lor prin subvenții. Aceste tipuri de semințe nu sunt refolosibile și, în plus, fructele pe care le dau sunt de calitate mai mică decât cele din culturile tradiționale. În orice caz, Uniunea Europeană încurajează utilizarea acesteia, chiar dacă nu aduce beneficii agricultorului sau consumatorului. Odată ce fermierii sunt dependenți de aceste semințe, subvențiile sunt retrase și sunt lăsate la mila companiei care vinde semințele. Pionier în acest caz.
Noi hrănim lumea ridică aceste cazuri și alte cazuri, cum ar fi pescuitul artizanal VS pescuitul industrial pe coastele franceze, cultivarea soia în pădurea devastată din America de Sud sau implantarea unor ferme industriale imense în prima lume și explică care este relația între acest tip de practică și faptul că zeci de mii de oameni mor zilnic în lume din cauza foamei sau a consecințelor derivate din malnutriție.
Jean Ziegler , raportor special al ONU pentru dreptul la hrană între 2000 și 2008, este responsabil de contextualizarea fiecăruia dintre exemplele pe care le vedem în documentar în legătură cu problema foametei în lume.
Salvați
