Scrisoare deschisă a psihologilor împotriva hotărârii Pachetului

1790 semnatari

Scrisoare deschisă de la profesioniștii în psihologie și psihiatrie către Ministerul Justiției și public.

În ceea ce privește sentința pronunțată asupra celor cinci bărbați condamnați pentru o infracțiune de abuz sexual în timpul San Ferminelor și dezbaterea care are loc în aceste zile, din respingerea profundă și energică a acestei sentințe, subsemnatul a emis o declarație pregătită de profesioniști în psihologie și psihiatrie, printre care se numără specialiști în traume și tratament psihoterapeutic al victimelor diferitelor forme de maltratare, abuz sexual, abandon și neglijare, precum și experți în sexologie, gen și violență sexistă.

Cu această afirmație, care reunește vocea a peste 1800 de profesioniști în psihologie și psihiatrie care s-au reunit într-un grup creat în acest scop, dorim să atingem un dublu scop: (1) Furnizarea de informații științifice care ajută la clarificarea aspectelor problematice ale acest caz; și (2) să efectueze o reflecție bazată pe dovezi asupra sistemului patriarhal și a consecințelor grave pe care le are, pentru societate în general și pentru femei și copii în special, mai ales atunci când se află la baza luând decizii care ne provoacă pe toți.

Pe scurt, suntem conduși de dorința de a colabora cu Justiția ca parte a unei cetățenii responsabile și ca profesioniști care sunt specialiști în aceste domenii de cunoaștere, pentru a lucra pentru o societate mai sănătoasă.

În ceea ce privește primul punct, deși înțelegem că accentul nu trebuie pus pe victimă, văzând apariția bazelor deciziilor luate, dorim să oferim cunoștințele noastre despre impactul traumatic pe care diverse evenimente și evenimente îl provoacă asupra oamenilor și în modul în care îți determină reacțiile. În acest sens, contribuția noastră ar trebui să lumineze o sarcină complexă și delicată, cum ar fi determinarea sau nu a consimțământului victimei și a posibilelor reacții ale acestora la o situație precum cea descrisă prin faptele dovedite.

Conform teoriei polivagale a lui Porges, într-o situație de amenințare cu moartea, rănirea gravă sau violența sexuală, un răspuns de imobilizare este comun atunci când nu este posibil să fugi sau să scapi. În aceste situații, ramura dorsovagală a sistemului nervos parasimpatic este activată, rezultând un răspuns de imobilizare, cu bătăi cardiace mai lente și sensibilitate redusă la durere. Acesta este un mod rapid de reacție a sistemului nostru nervos pentru a încerca să supraviețuim și să minimizăm impactul evenimentului amenințător atunci când, insistăm, nu este posibil să fugim sau să evadăm. Prin urmare, într-o astfel de situație, nu are rost să ridicăm problema consimțământului sau a rezistenței, deoarece această capacitate va fi anulată, având în vedere amploarea amenințării.Această teorie a fost dovedită științific și susținută de specialiști internaționali de înaltă prestigiu în traumatisme precum Stephen Porges, Daniel Siegel, Pat Ogden și Bessel Van der Kolk, printre alții.

De asemenea, nu există nici un loc în care să întrebi victima, nici faptul că a avut un răspuns sexual decisiv, deoarece în acele momente corpul generează substanțe pentru a produce analgezie împotriva durerii, fiind disociat și imobilizat. Și, în ceea ce privește capacitatea de a rezista și de a-și reveni din criza adversității, cunoscută sub numele de rezistență, în orice caz ar trebui să sprijinim depășirea pe care victima a reușit să o efectueze după experiență

mai degrabă traumatic decât să o critice sau să o monitorizeze. Opusul servește doar pentru a continua să o atace și chiar să contribuie la retraumatizarea ei.

În ceea ce privește al doilea punct, ca profesioniști în psihologie și psihiatrie, suntem, de asemenea, perfect conștienți de faptul că oamenii interpretează realitatea care ne înconjoară din filtrele noastre mentale și emoționale, care la rândul lor sunt configurate în raport cu cultura noastră, legăturile afectivi semnificativi și experiențele noastre de viață.

În această direcție, ni se pare profund simptomatic al societății în care trăim greutatea excesivă pe care dezbaterea a luat-o asupra victimei în loc de măsuri care ne pot ajuta să realizăm o societate liberă de violență care încalcă drepturile omului în general și a femeilor în special. Înțelegem că patriarhatul, ca sistem cultural și de valori, constituie un cadru interpretativ în care trebuie să înregistrăm atât propria noastră agresiune, cât și legile care guvernează justiția noastră, precum și acțiunile profesioniștilor care o aplică. Într-o societate, este responsabilitatea tuturor, de la poliție până la profesioniștii sistemului judiciar, să acționeze cu profesionalism, obiectivitate și etică, fără a pune la îndoială situațiile de violență dovedită sau a le confunda cu veselie, deoarece formează un teren de reproducere pentru violență,pe care le denunțăm aici. Astfel, femeia și, în special, corpul ei suferă o reificare care o transformă din persoană în obiect. Un obiect care, ca atare, poate fi folosit, nici nu simte, nici nu suferă și nu este vulnerabil la suferință.

În același timp, imaginarele colective care domină societatea noastră sunt bine cunoscute și reflectate în studiile sociologice, conform cărora am stabilit că femeile trebuie insistate și acceptate sexul chiar dacă „în principiu nu vor”. Credem că această fantezie înrădăcinată în cultura noastră motivează o mare parte din întrebările judecătorilor din acest tip de proces, punând permanent la îndoială reacțiile victimei. Astfel, aceste victime trebuie să demonstreze că „nu o doresc”, rezistând în mod explicit, în ciuda faptului că paralizia și blocada sunt reacții automate și normale la panică din punct de vedere psihobiologic. Departe de a contribui la sprijinirea sănătății victimei și a scopului justiției, considerăm că acest lucru nu reușește decât să dea vina pe persoana atacată,retraumatizează-o și revictimizează-o.

Prin urmare, în lumina dovezilor științifice și ca profesioniști în psihologie și psihiatrie, considerăm, prin urmare, esențial ca rapoartele de expertiză emise în procese precum acesta să aibă sfatul tehnic al experților și ca profesioniștii Justiția, precum și Forțele de Securitate ale Statului și, în general, tot personalul tehnic implicat în acest tip de caz, beneficiază de instruire cu perspectiva de gen.

Și, în cele din urmă, adăugăm nevoia urgentă de prevenire, inclusiv din copilărie, o educație sexuală non-patriarhală, cu o perspectivă de gen, transversală și structurală, care favorizează îndeplinirea drepturilor și agenției pentru femei, care nu are legătură cu violența ca parte a sexualității, care permite locurilor să regândească masculinitățile și să reconstruiască respectul față de femei, precum și promovarea relațiilor de bun tratament.

Semnatarii se abonează la această declarație.