Familii reconstituite, o realitate nouă și incipientă

Laura Gutman

Copiii mei, copiii voștri și copiii noștri. Asamblarea unor medii și relații diverse nu este ușoară și necesită multă generozitate și atenție din partea adulților care alcătuiesc noua familie. Cel mai important, acceptați că partenerul nostru va fi întotdeauna disponibil pentru cei mici

Familia „mamei, tatălui, băiatului și fetei” este pe cale de dispariție. Libertatea și autonomia pe care o dobândesc femeile au dus la creșterea divorțurilor în lumea occidentală . Astfel de divorțuri ne permit noi meciuri.

În consecință, se nasc copiii născuți în noi legături care vor coexista cu copiii născuți din legături trecute.

Coexistență conjugală, cu copii din relațiile din trecut

Când ne îndrăgostim de un bărbat sau o femeie care are copii și încercăm să începem o coexistență, ne confruntăm, de obicei , fără a lua în considerare faptul că orice legătură cu acel individ îi include în mod necesar pe copiii lor.

Dacă nu am mai avut copii înainte, este probabil că apare sentimentul inconfortabil că copiii ne restrâng libertatea și autonomia. Una dintre cele mai frecvente atitudini este încercarea de a ne ține de partenerul nostru, în timp ce îi împingem pe copii enervanți din teritoriul emoțional.

Să abandonăm fantezia că copiii partenerului nostru nu există, pentru că mai devreme sau mai târziu acea iluzie ne va ucide relația de dragoste. Copiii există, sunt rodul unei alte iubiri.

Un alt factor pe care nu îl luăm în considerare în momentul „întâlnirii” este că vom împărtăși viața cu foștii soți - cu ai noștri și cu cei ai partenerului nostru -, deoarece aceștia vor fi prezenți în fiecare furie, fiecare boală și fiecare decizie. .

Cheia este generozitatea

A fi dispus să se alăture familiilor este generozitate și deschidere excepționale. Pentru că nu este vorba doar de dragostea pasională dintre un bărbat și o femeie.

Familia reconstituită ne obligă să tolerăm diferențele și să ne oferim virtuțile, deoarece o familie reunită este întotdeauna o provocare mai mare. Noi, adulții, suntem cei care avem obligația să cultivăm dragostea pentru copiii care nu sunt ai noștri, dacă vrem ca acești copii să învețe să trăiască împreună, să fie respectuoși și de susținere.

Deși nu totul este armonios sau perfect, vom ști că fiecare are un loc unde să întrebe, să vorbească, să plângă sau să împărtășească ceea ce li se întâmplă.