În căutarea timpului pierdut
Roy Galán
De cât timp trăiești pe această planetă?
Că nu-ți pui tocurile pe iarba udă.
De cât timp a trecut de când i-ai spus ceva drăguț mamei tale?
Că vii în casa ei sau în camera ei fără avertisment și îi aduci un buchet de margarete sau un burghiu și iei ce face din mâini și o așezi și o privești și îi mulțumești că te-a hrănit când nu ai putut.
Cât timp a trecut de când l-ai ascultat pe fiul tău?
Că atunci când îl duci la școală petreci ieșirea și faci o călătorie cu el la mare și îi spui că te simți mândru pentru că își caută locul în lume cu cât de complicată este lumea și că nu se teme pentru că îl vei susține mereu în fiecare decizie pe care o iei.
De cât timp a trecut de când îi zâmbești unui străin?
Că nu întâlnești pe nimeni și îți dai seama că ești oricine pentru celălalt și te minunezi că ești aici și acum împărtășești momente și realitate.
Cât timp a trecut de când te-ai tras dracului uitându-mă în ochii mei?
Că nu începeți prin suptul degetului mare al piciorului și ajungeți însoțit, trageți în sus și apoi cu viteza luminii.
De cât timp nu v-ați iubit?
Că nu te dezbraci în fața unei oglinzi și te uiți la tine însuți și nu te urăști și îți spui cât de bine, slavă Domnului că mai am pielea care să mă avertizeze de durere și de pleoape, astfel încât corneele și firele de păr de pe nasul meu să nu devină fără viață nu lasa molii sa intre in inima mea.
De cât timp nu ai scris despre ce ți se întâmplă?
Că nu închizi știrile, oprești telefonul, cobori cablurile, faci un duș și te pieptene ca atunci când erai un băiat cuminte sau o fată hiperactivă și stai în fața celei mai înfricoșătoare ținte, tu și el și începi: mă simt singur.
De cât timp nu te-ai iertat?
Că nu citești o carte și îți dai seama că suntem toți la fel și atunci îți spui că nu e vina ta și că poți face lucrurile mult mai bine decât Perry Smith și Dick Hickock sau reporterul maghiar, dacă vrei.
De cât timp ești prost?
Că nu spui da unei călătorii fără hoteluri confirmate, că nu atingi un portar în zori și fugi, că nu ieși fără să te pieptene, că spui nu la mai mulți bani pentru încă multe ore.
O uităm.
Uităm că în fiecare zi Pământul ne dă lumină.
Uităm că în fiecare zi ne întoarcem din somn.
Într-un loc cu apă și aer.
Toata lumea.
Cu excepția unora care nu mai fac acest lucru.
În fiecare zi, o nouă oportunitate.
Pentru a valida viața.
Cât durează.
Tu sa-mi spui.
Cât timp crezi că ai?
