Coarnele nu doare, ceea ce doare este minciuna
Roy Galán
Nu există o dezamăgire mai mare decât sentimentul că ai petrecut 20 de ani lângă un necunoscut. Trezirea lângă cineva care nu ți-a spus niciodată adevărul.
Coarnele nu doare.
Ceea ce doare este înșelăciunea.
Mă doare că partenerul tău nu este suficient de încrezător pentru a-ți spune cine sunt.
Tu vrei.
De ce i-ti este frica.
Trădarea nu ești tu: este un proiect comun.
Un proiect numit o relație în care ambii oameni trebuie să pună încredere în celălalt.
Și dacă cealaltă persoană nu este cinstită.
Dacă este ascuns să fie.
Va fi mereu o străină.
Coarnele nu doare.
Ceea ce doare este minciuna.
Pentru că dragostea este un loc pentru a fi sincer.
Un loc unde poți crește în libertate și companie.
Un loc în care nu trebuie să te simți judecat sau judecat.
În care trebuie să te iubească pentru cine ești.
Făcând lucruri pe care cealaltă persoană nu le poate plăcea.
Că nu trebuie să le placă, ci trebuie să știe.
Pentru că nu poți fi persoana pe care o dorește celălalt să fii.
Nu o poți înșela vândându-i bicicleta că totul este în regulă.
Nu poți fi perfect pentru altcineva pentru că încetezi să te mai arăți.
Trebuie să-i spui ce mai faci.
Și dacă nu te iubește așa.
Este că nu te iubește.
Dar nu-i trata pe oameni ca pe niște proști.
Nu pretinde.
Nu mai falsifica realitatea.
Pentru că nu există o dezamăgire mai mare decât sentimentul că ți-ai pierdut timpul cu o persoană necunoscută.
Că după douăzeci de ani te trezești lângă cineva care nu ți-a spus niciodată adevărul.
Acea.
Că toată lumea.
Merităm să știm.
