10 pași pentru calmarea anxietății și recâștigarea seninătății
Alexander Napolitano
Să ne cunoaștem mai bine și să ne recunoaștem adevăratele dorințe este baza pentru a trăi fără anxietate. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să generăm o schimbare de atitudine.
Pentru a ne cunoaște pe noi înșine și a merge spre seninătate, trebuie să ne schimbăm atitudinea pentru una care se naște dintr- o ascultare atentă și respectuoasă a semnalelor noastre emoționale.
Simptomele anxietății indică existența suferinței psihologice. Atunci este potrivit să ne ocupăm de această durere, luând-o ca semn, ca avertisment.
Dacă coborâm pe drum și se aprinde o lumină roșie pe tabloul de bord al mașinii, cu siguranță nu ne vom opri, nervoși și supărați, să scoatem becul supărător, ci să investigăm cauzele alarmei și să o remediem.
Cum să elimini anxietatea și să recâștigi calmul
Pe măsură ce găsim rădăcinile problemei, haideți să ne tratăm pe noi înșine așa cum am face un bun prieten, cu acel tip de „grad zero” de dragoste care este respectul și grija.
Dacă vrem să depășim anxietatea, trebuie să începem prin a o asculta.
1. Decideți să începeți să ascultați
Ascultarea noastră nu este obsedarea de disconfortul nostru sau persecuția pe noi înșine ca și cum am fi comis o crimă sau căutarea unor soluții imediate care nu sunt cu adevărat reale.
Este vorba despre generarea, din interior, a unei schimbări clare și evidente de atitudine. Această atitudine inițială este ceea ce am putea numi „întoarcerea urechii spre interior”, deoarece ascultându-ne pe noi înșine ne vom pune pe urmele proceselor noastre interne.
În acest fel, vom fi făcut un mare pas în direcția a ceea ce dr. Norberto Levy numește „trecerea de la auto-respingere la auto-îngrijire”, adică să încetăm să respingem ceea ce ne îngrijorează să-l abordăm cu aceeași grijă pe care am face-o dacă era altcineva.
2. Corpul tău este aliatul tău
Corpul este un mare aliat în acest proces de ascultare și descoperire de sine.
Arătăm frecvent o astfel de anostă în ceea ce privește corpul nostru, încât ne putem auzi senzațiile doar atunci când ne vorbesc cu voce tare, prin durere sau simptome extreme pe care le legăm imediat de pericol sau de prezența unei boli.
Cu toate acestea, semnele cele mai cotidiene ne oferă o mulțime de informații valoroase: o tensiune la nivelul gâtului și a umerilor poate vorbi despre un exces de sarcină și responsabilitate.
Și un sentiment de oboseală și abatere poate indica faptul că suntem implicați în ceva pe care, probabil, în adâncul sufletului, nu-l dorim; O zvâcnire exagerată a maxilarului este, de obicei, legată de furia susținută, poate de demult, care trebuie abordată.
Acestea, la fel ca multe alte semnale corporale, sunt de obicei modul în care sunt exprimate multe situații de nemulțumire prelungită care duc la sentimente de anxietate profundă.
În plus, învățarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi yoga, sau a tehnicilor de conștientizare de sine, precum anti-gimnastica, este de mare ajutor pentru a recunoaște momentele de anxietate și pentru a identifica cauzele posibile ale acestora.
Amintiți-vă că există o apropiere clară între tensiunea musculară și anxietate, precum și între relaxare și seninătate. Începând prin calmarea corpului deschide porți pentru calmarea emoțiilor.
3. Extindeți-vă gama emoțională
Trebuie să învățăm să „citim” corect în senzațiile pe care le percepem. De obicei avem un spectru foarte îngust și fix de emoții recunoscute ca ale noastre, dar ne oferim puține oportunități de a explora și de a parcurge noi căi.
Există nenumărate stări emoționale care scapă repertoriului nostru cunoscut, multe stări emoționale care sunt aruncate pentru că judecăm că provin dintr-o lume ciudată și tulburătoare și care cu o ușurință exagerată vopsim mereu aceleași culori: anxietate sau frică.
A trebuit să văd pacienți care, confruntați cu o situație nouă și captivantă, sunt brusc chinuiți de senzațiile corporale care îi atacă și nu reușesc să-și dea seama că sunt semnele fizice, nici mai mult, nici mai puțin, decât entuziasmul.
4. Adăugați acțiune și emoție
În fața unei stări emoționale pe care o asumăm ca anxietate, ne putem întreba: „Dacă, în acest moment, condus de această emoție, am făcut ceea ce simt cu adevărat că am nevoie, ce aș face?”
Să folosim emoția pentru a ne imagina o acțiune
Pot apărea scene sau fantezii neașteptate care ne oferă o mulțime de informații noi despre procesul nostru intern.
De exemplu, dacă aștept zile sau săptămâni să găsesc o persoană pentru care sunt în mod evident atras, poate când o întâlnesc într-un mod neașteptat, simt că nu știu ce să spun, că gura mea este uscată și că nu știu cum să mă comport.
Dar dacă mă las purtat de emoție și fac ceea ce simt cu adevărat, poate aș putea spune pur și simplu: „Cât de norocos te-am găsit, mi-am dorit foarte mult să te văd”.
5. Tu ești protagonistul
De asemenea, putem încerca să schimbăm punctul de vedere, de exemplu schimbând întrebarea „Ce se întâmplă cu mine?” prin „Ce îmi fac singur?”
Este vorba de a adopta o atitudine mai activă cu privire la evenimentele mele interne, pentru a nu mă comporta la fel ca un spectator pasiv și neajutorat.
Este diferit să-ți spui „Am un nod în gât” decât „Îmi strâng gâtul”. A doua expresie nu înseamnă că spun același lucru folosind alte cuvinte, ci mai degrabă că spune mai mult decât prima, plasându-mă ca protagonist activ al situației.
Dacă îmi dau seama că fac ceva dăunător pentru mine, poate aș putea încerca să-l rezolv într-un mod mai puțin dăunător.
6. Exprimă-ți anxietatea
Anxietatea, ca orice altă emoție, trebuie să caute calea spre exprimarea sa autentică prin cuvinte, acțiuni, interacțiuni și întâlniri cu ceilalți.
Trebuie să căutăm întotdeauna modalități de exprimare a anxietății: poți vorbi despre asta cu un membru al familiei sau cu un prieten de încredere, poți descrie sentimentele tale pe hârtie, poți dialoga cu ea încercând să înțelegi ce îți spui.
Dar uneori anxietatea ne copleșește în așa fel încât să nu fie posibil un răspuns creativ imediat și atunci este convenabil să-l descărcăm. Nu ar trebui să fie înecat niciodată în noi, pentru că este foarte dăunător.
Încercați să vă purtați prin lucruri sănătoase precum plânsul, țipătul sau activitatea fizică.
7. Găsește timp pentru tine
Dacă trebuie să ne evaluăm posibilitățile și resursele pentru a face față cerințelor vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi munca, viața de familie, creșterea în cuplu, împlinirea profesională sau îmbunătățirea relațiilor noastre de prietenie, mai întâi vom avea nevoie de timp pentru a ne gândi și că nu se poate face atunci când sărim de la o obligație la alta sau când amânăm, la nesfârșit, o întâlnire decisivă cu noi înșine.
Să ne acordăm un loc în agenda noastră
Să salvăm programele în cadrul activităților noastre care ne permit să avem timp liber.
8. Urgent sau important?
Anxietatea ne atacă adesea atunci când suntem copleșiți de cerințe care necesită atenția noastră imediată. Trebuie să învățăm să discriminăm urgentul de important. Este o distincție pe care o pierdem din vedere atunci când suntem cufundați în noroiul vieții de zi cu zi.
9. Nu fi atât de exigent
Când ne pierdem în mările supra-cererii, avem tendința de a ne pune în fața sarcinilor de neatins. Zilele de treizeci de ore sau mâinile cu nouă degete nu sunt vândute pe piață.
Este obișnuit să auziți oameni care se plâng de dizabilitatea lor, confruntați cu cerințe care, în realitate, ar fi imposibil de îndeplinit de cineva. Cererile de neatins sunt condamnate în avans la paralizie și blocaj mental.
10. Toți suntem oameni
Să învățăm să construim o viață cu dimensiuni umane. Tindem să asimilăm noțiunea de limită cu cea de restricție. Dar limita înseamnă, de asemenea, izolare și conștientizare a izolare. Depășirea limitărilor implică un proces atent, una dintre a căror cele mai mari realizări este recunoașterea noii limite.
Limitele există întotdeauna, dar le putem extinde. Despre asta este vorba despre creștere. Negarea lor duce inevitabil la anxietate.
