Un moment de tandrețe
Roy Galán
Există ceva care se va întâmpla cu noi toți.
Și este pe moarte.
Poate că nu vrei să te gândești la asta.
Și de aceea te poate lua prin surprindere.
Nu știm cine va conduce această țară.
Nu știm când va fi următoarea dată când căscăm.
Poate acum pentru că l-ai citit.
Nu știm dacă Khaleesi se va ridica în cele din urmă pe tron.
Nu cunoaștem combinația câștigătoare.
Nu știm cu ce melodie se va deschide Radiohead la Primavera.
Nu știm aproape nimeni.
Dar știm că vom merge.
Unul câte unul.
Chiar acum sau treizeci și opt de ani de acum încolo.
Există ceva violent și frumos în această certitudine.
În efemer.
Dar am uitat.
Și trăim așa cum este pentru totdeauna.
De parcă ar exista întotdeauna un după.
Dar s-ar putea să nu existe.
Așa cum există modalități oribile de a muri, există momente oribile de a muri.
Brusc.
Imaginează-ți că mori urmărind ultima oră de conectare a fostului tău.
Sau curățarea curată.
Eu refuz.
De aceea nu voi face nimic din compromis.
Imaginează-ți că mor acolo.
La nunta unui văr abia știu.
La masa copiilor.
Nu.
Îmi pare rău.
Nu vreau să merg, pentru că dacă mor, aș prefera să mor altundeva.
Simplu și onest.
De asemenea, refuz să mor din alte lucruri decât moartea.
Refuz să mor de dragoste.
Refuz să mor de frică.
Pentru că a face asta ar insulta moartea însăși și tot ceea ce înseamnă.
Sfârșitul posibilității de a fi mai bun.
Dar dacă nu ați murit, nu este sfârșitul.
Și putem face mai bine.
Astăzi începe martie.
Și tu spui că, din fericire, februarie a trecut.
Nu fi inconștient.
Slavă Domnului că ai ajuns în februarie.
Traieste ca pe muribund.
Asta ar trebui să facem.
Și ce mister este să iei secunde din această viață.
Nu pot alege.
Dar dacă aș putea alege un moment să mor.
Ar fi umplut cu tandrețe într-o clipă.
Mulțumind cu mâna pe piept.
Sau într-un sărut în mijlocul unei plaje pline de urme.
De aceea nu voi înceta să mulțumesc sau să mă sărut.
În caz că mor.
Asta când se gândesc la mine.
Se simte senzația.
Să primim o îmbrățișare.
