Vrei să schimbi ceva? Fă-o pas cu pas

Mamen Bueno

Faceți mișcare, mâncați mai sănătos, învățați o limbă, renunțați la fumat … Dacă vrem să schimbăm ceva în viața noastră pentru a fi sau a fi mai buni, idealul este să mergem pas cu pas. Stabilirea unor obiective prea optimiste ne duce la eșec și acest lucru ne face să credem că nu suntem capabili să le atingem.

Cu toții trecem prin momente în care intenționăm să facem o schimbare semnificativă în viața noastră de o importanță mai mare sau mai mică: dietă pentru a pierde în greutate, învăța o limbă, nu mai fumăm, schimbăm locul de muncă, întâlnim mai mulți oameni …

În această dorință de schimbare, ne stabilim uneori obiective prea îndrăznețe, prea complexe sau dincolo de capacitățile noastre. Întrucât, în cele din urmă, nu ne atingem obiectivul, stima de sine este diminuată, ceea ce devalorizează conceptul pe care îl avem despre noi înșine sau despre noi înșine. Apoi, aproape fără să ne dăm seama, începem un dialog de autocritică care ne slăbește. Intrăm într-o situație de deznădejde care ne face rău: „Ei bine, de ce încerc, dacă nu voi putea”.

Nimeni nu poate face totul dintr-o dată. Modul de a merge mai departe, de a ne schimba, de a câștiga teren problemelor sau deficiențelor noastre, este de a face pași scurți și hotărâți. Pași care ajută la creșterea stimei de sine afectate, diminuată de așteptările umflate. Obiectivele mici reduc temerile față de provocările mari, dau un sentiment de siguranță pentru progres. Fleacul rupe încuietori. Astfel, pe termen lung, succesul este rezultatul acumulării unor obiceiuri simple și modeste.

Calea se face prin mers

În această eră istorică în care trăim, succesul rapid și fără efort ne este vândut peste tot: „Slăbește repede”, „Câștigă clienții pe calea cea mai ușoară”, „Învață engleza în câteva săptămâni” … Vrem să atingem obiectivul de la zero, iar acum . Dar cea mai rapidă abordare a eșecului este nerăbdarea. Este ca și cum ai vrea să ajungi la vârful unui munte a doua zi după încercare și fără pregătire sau echipament adecvat. Acest lucru garantează eșecul, reducându-ne puterea și făcându-ne mai mici.

În practica mea psihoterapeutică, atunci când o persoană vine la un consult, întotdeauna - înainte sau după - ajungem să lucrăm la aspectul puterii acțiunilor mici pentru a atinge realizările sau obiectivele pe care ni le propunem. Apare în toate cazurile: când o persoană se simte tristă și fără resurse pentru a nu mai fi tristă; atunci când nu puteți slăbi sau vă simțiți singur și nu puteți intra în relații noi; când aveți agorafobie și vă este frică să plecați de acasă; Dacă temerile tale te fac să te simți incapabil să susții un examen pentru că ai început să ai atacuri de panică …

Toți oamenii încep într-o poziție „nu pot”. Se simt incapabili să facă orice schimbare, cu sentimentul că nu există nicio soluție posibilă. Ei văd obiectivul sănătos ca fiind atât de imposibil, de neatins sau de neatins, încât simt că nu îl vor atinge niciodată. Cu toate acestea, recunoașterea limitărilor lor pe termen lung îi face mai puternici: arată capabili.

Ce pas vei face astăzi?

Abilitatea noastră de a învăța puțin câte puțin este o armă foarte puternică. Trucul este să investești cu practici scurte suficient de mult până când, pe termen mediu, devine un obicei. Nu trebuie să faci multe odată, dar trebuie să faci ceva în fiecare zi.

• Calculează bine unde să faci primul pas. Dorința de schimbare este uneori o himeră supradimensionată. Trebuie să pornim de la o planificare a pașilor mici, în care fiecare dintre ei, în special primul, este întotdeauna luat din punctul în care se află fiecare, nu de unde încep ceilalți. Întrebați-vă: „Care este primul pas pe care îl pot face acum pentru a mă apropia de obiectivul meu?” De exemplu, pentru o persoană care se află într-o depresie severă, primul său pas poate fi pur și simplu să ridice puțin orbii din camera sa.
• Încercați să vă dozați energia. A face un salt mare sau a face un sprint va sfârși prin a ne epuiza și poate asta ne împiedică să ajungem la destinație. Pentru a merge mai departe, trebuie să ne măsurăm forța și să absolvim ceea ce putem face în fiecare zi.
• Uneori trebuie să te întorci. Evoluția are loc de obicei sub formă de vârfuri montane. Există momente de ajustare și nepotrivire, de creștere și cădere. Aceasta, departe de a fi negativă, este o oportunitate de a reflecta și de a învăța din greșeli. Ne ajută să nu ne coborâm garda și să ne reamintim că trebuie să continuăm să facem mici modificări sau să le întărim pe cele deja întreprinse.

A face doi pași înapoi pentru a merge înapoi unul nu este un eșec: este o experiență care creează încredere și autonomie.

• Fii clar cu privire la direcție, nu la obiectiv. Erorile ne ajută să fim mai clari despre direcția de urmat decât obiectivul specific. Plasându-ne în realitatea noastră în fiecare moment ne eliberează de greutatea obiectivului, ne ajută să redefinim acei pași și să-i adaptăm către o linie aleasă.
• Este mai bine să fii broască țestoasă decât iepure. La fel ca în fabulă, dacă suntem broasca țestoasă, vom descoperi în cele din urmă că succesul se atinge cu micile acte zilnice care se acumulează, bob cu bob sau pas cu pas, până când, fără să ne dăm seama, reușim să urcăm pe munte. Nu trebuie să ne lăsăm lăsați purtați de fantezia a ceea ce putem realiza. Să nu fim ca un iepure de încredere. Orice proces de schimbare este o cursă la distanță, nu viteză. Impulsivitatea duce adesea la dezamăgire. Constanța și răbdarea sunt cei mai valoroși aliați ai noștri. Când te aștepți mai puțin, vei privi în urmă și vei realiza tot ceea ce ai realizat.