Ce este bunătatea și cum vă poate aduce beneficii
Padraig O'Morain. Autor al cărții „Amabilitate” (Editorial Roca)
Trăiți fiecare moment pe deplin și fiți mai amabili cu voi înșivă: așa se abordează formula armonioasă a combinării puterii mindfulness cu autocompasiunea, care este cunoscută sub numele de bunătate deplină sau bunătate. Acest lucru realizează o mai mare acceptare de sine, reduce stresul și anxietatea și îmbunătățește relațiile. Asta te face să te simți mai liber să-ți urmărești propriile obiective cu satisfacție deplină.
De-a lungul anilor mei de terapeut, am învățat răul de a nu-mi plăcea. Este ca o umbră permanentă care influențează și în ce măsură singura viață pe care o ai. Schimbarea de sine este inerentă culturii noastre globale, totuși mesajul este: „Începe să-ți placă, apreciază persoana care ești deja și fii bun cu tine.” Când trebuie să lucrați din greu pentru a obține propria aprobare, vă înțelegeți de această nevoie.
Gândește-te la tot ceea ce faci sau la tot ce înduri pentru a deveni persoana pe care ai vrea să o faci. Și acum imaginează-ți că ți-ar putea plăcea persoana care ești deja. Nu ar fi asta o eliberare? Nu ți-ar permite asta să faci alegeri de viață în mod liber? Asta nu înseamnă că nu te vei mai schimba niciodată, dar vei avea un motiv diferit pentru a face acest lucru: poate satisfacția unui loc de muncă bine făcut, de exemplu.
De ce ne criticăm atât de mult pe noi înșine?
Se pare că toți am ars în obiceiul autocriticii. Unii dintre principalii psihologi au observat. Potrivit lui Sigmund Freud, noi toți avem o parte a minții care este inutilă critică. El l-a numit superego. Această parte te poate face să te simți rău în legătură cu orice: cariera pe care ai ales-o, partenerul pe care îl ai, incapacitatea ta de a găsi un partener, imensa bucată de tort de ciocolată pe care tocmai ai mâncat-o sau acel gând. pe care tocmai ai avut-o.
Superego-ul are un spectru larg și variat de probleme de care să se plângă.
Albert Ellis, tatăl terapiei comportamentale emoționale, a acordat atenție numeroaselor credințe iraționale care ne îngreunează viața. Cea mai obișnuită dintre acestea este ideea că „trebuie să impresionez oamenii care sunt importanți pentru mine și, dacă nu, va fi îngrozitor”. Această idee este irațională, deoarece nu putem impresiona pe toată lumea tot timpul. Iar oamenii care sunt importanți pentru noi preferă să se simtă conectați cu noi decât impresionați de noi.
Carl Rogers, care ar putea fi descris ca tatăl terapiei, a spus că trebuie să îndeplinim condiții înainte de a ne putea crede că sunt de valoare. El le-a numit „condiții de valoare”.
Uneori, aceste condiții sunt atât de dificile încât nu le putem îndeplini și ne petrecem viața simțind că nu merităm suficient.
Astfel, autocompasiunea vă poate ajuta să analizați aceste condiții mai complicate și să păstrați doar cele care sunt utile. Poate că nu vei putea impresiona criticul din capul tău și să-l reduci la tăcere, dar prin autocompătimire poți începe să te eliberezi, să fii mai bun cu tine.
Dr. Kristin Neff, profesor asociat la Departamentul de Psihologie Educațională de la Universitatea Texas din Austin și unul dintre principalii susținătorii autocompătimirii, sugerează că putem fi atât de duri, chiar cruzi când vorbim cu noi înșine ei înșiși pentru că tot ce se întâmplă în interiorul capului nostru. Cu alte cuvinte, nu există nimeni în afara noastră căruia să ne fie rușine să spunem astfel de lucruri și care să ne ceară să ne oprim.
Să avem compasiune pentru noi înșine
O modalitate de a începe să lucrăm în această direcție este să încercăm să atenuăm tonul vocii cu care ne vorbim. Mulți dintre noi, când ne criticăm, vorbim foarte aspru. De fapt, dacă am vorbi în felul acesta cu cineva, ne-am simți mai mult decât jenat. Dacă te critici cu un ton intern foarte dur al vocii (și s-ar putea să constate că este foarte dur atunci când îi acorzi atenție), încearcă să faci o pauză pentru un moment și să spui același lucru din nou, dar pe un ton mai moale. Pauzarea și atenuarea tonului schimbă modul în care te adresezi. Schimbând tonul, veți vedea cum se va schimba experiența dvs.
Deci, o atitudine sănătoasă și plină de compasiune este să te accepți la fel ca un prieten adevărat (unul care ar sta cu tine, dacă este necesar, pentru o conversație fermă, dar constructivă) și, de acolo, să privească înainte. .
Acceptarea completă a celuilalt este un pas preliminar pentru ca schimbările necesare să aibă loc. Cu compasiune de sine ne oferim acea acceptare pentru noi înșine. Punctul tău de plecare (și punctul tău de sosire) este să devii prieten cu persoana care ești deja, cu toate punctele tale forte, punctele slabe și punctele slabe. În realitate, toți suntem critici. Chiar dacă reușești să devii acea persoană „perfectă” pe care crezi că ar trebui să o faci, vei continua să te critici. Nu vei putea impresiona criticul din capul tău și să-l tacă. De aceea, compasiunea de sine este utilă și necesară. În plus, autocompasiunea creează mediul potrivit pentru ca autoacceptarea să înflorească.
Abraham Maslow, a cărui lucrare asupra nevoilor ființei umane a avut o influență enormă în domeniul psihologiei, credea că acceptarea, în special a acelor domenii în care ne simțim slabi sau inutili, este un pas vital în a deveni o persoană emoțională. se maturizează și să dezvolte potențialul fiecăruia.
Acceptați că suntem așa cum suntem
Imaginați-vă că sunteți un vorbitor rău. Toată lumea pare capabilă de observații ingenioase, cu excepția ta. Dacă refuzi așa ceva despre tine, pericolul este că nu vei spune niciodată nimic pentru că nimic nu va părea suficient de inteligent. Dar dacă acceptați pur și simplu că nu sunteți un mare povestitor, vă veți simți liberi să vă exprimați opinia (și, aproape sigur, veți constata că nimeni nu vă va judeca înțelepciunea).
Acceptarea nu înseamnă adoptarea unei atitudini pasive față de ceea ce trebuie modificat, ci mai degrabă este pasul indispensabil pentru a schimba ceea ce poate fi schimbat. Ar trebui să vă gândiți la acceptare, nu ca ceva care se întâmplă doar în viața voastră, ci ca ceva ce sunteți dispus să cultivați în mod activ.
Acceptarea trebuie cultivată întotdeauna într-o atmosferă de autocompătimire. Pentru că unul îi dă putere celuilalt, se retroalimentează.
Importanța de a fi compătimitor față de persoana care ești deja, care, în esență, este un act de acceptare. Și să accepți cum ești nu înseamnă că nu te vei schimba niciodată, implică că vei înceta să - ți mai dedici energia pentru a te condamna și a o direcționa să-ți trăiești viața în cel mai bun mod posibil. Acesta este punctul, să adopți o atitudine de prietenie față de tine, să pariezi pe trăirea deplină a fiecărui prezent.
Este ciudat faptul că, deși mulți oameni știu că mindfulness necesită concentrarea mai frecventă asupra prezentului, mulți oameni nu au auzit niciodată de valoarea acceptării în mindfulness.
Acceptarea este foarte puternică în viață: este esențială în atenție și compasiune de sine și este legată de bunătate
Spun adesea că acceptarea este cealaltă jumătate a atenției. De fapt, poate este jumătatea cea mai bună. Mindfulness fără acceptare nu are sens. Același lucru se poate spune despre autocompătimirea. Auzim adesea atenția descrisă ca „conștientizare”, dar este mult mai mult decât atât: este conștientizare cu acceptare. De exemplu, puteți constata că sunteți anxios, dar dacă nu acceptați prezența anxietății, nu veți putea să vă eliberați și să mergeți mai departe. Altfel, vei cheltui multă energie spunându-ți că ești slab, ceea ce nu te va ajuta în niciun fel.
În cele din urmă, a fi compătimitor cu tine este important, deoarece te va conduce să te accepți așa cum ești (și să nu te respingi) și asta te va face o persoană mai reală, mai frumoasă și mai utilă.
Beneficiile bunătății
Prin această tehnică vă puteți elibera și puteți obține multe alte beneficii sănătoase, după cum confirmă unele studii efectuate în ultimul deceniu:
- Compasiunea de sine reduce depresia și anxietatea, îmbunătățește relațiile și te face să te simți mai liber să-ți urmărești propriile obiective. Aceste beneficii pot duce la o îmbunătățire a vieții oricui.
- Puneți în practică acceptarea persoanei care sunteți deja, fără a fi nevoie să treceți teste pentru a deveni „acceptabil” pentru criticul vostru interior.
- Dacă ai nevoie de schimbări în comportamentul tău, o vei face dintr-o poziție prietenoasă față de tine și nu din ostilitate. Scopul tău este tocmai să adopți o atitudine prietenoasă față de tine și să știi că poți conta pe propria ta prietenie indiferent de ce. Deci, acesta este punctul nostru de plecare: adoptă o atitudine de prietenie față de tine cu toate defectele pe care ai dreptul să le ai, știind că, chiar dacă faci o greșeală uriașă, vei continua să fii prieten.
- Studiile arată că oamenii care se compătimesc de sine au o tendință mai mare de a se comporta bine față de ceilalți. Pe această cale, adoptarea practicii mindfulness, a trăirii cu atenție deplină, este un puternic antidot împotriva stresului și epuizării.
- Ne permite să detectăm când nu ne autocompătimim. Conștientizarea (care este un aspect central al atenției) ne ajută să detectăm tiparele de gândire care sunt distructive și să facem ceva în legătură cu aceasta. Prin practicarea regulată a acestei tehnici, capacitatea noastră de a deveni conștienți se îmbunătățește pe măsură ce practicăm atenția.
- Vă permite să vă împrieteniți cu persoana care sunteți și să acordați atenție detectării tiparelor de gândire distructive care vă conduc să vă tratați ca și cum ați fi un inamic. Această practică ne permite, de asemenea, să deschidem spațiu pentru auto-compasiune și să ne amintim faptul că împărtășim defecte și virtuți cu milioane de oameni.
Un alt mod de a pune capăt stresului
Practicând bunătatea, veți trăi mai liniștit și mai deplin, ținând la distanță cele mai frecvente trei cauze de stres și epuizare:
- Perfecționismul prosperă prin voința de a face totul bine, chiar și într-o lume în care acest lucru este imposibil de realizat. După cum indică cercetările, perfecționiștii prezintă un risc mai mare pentru probleme psihologice, cum ar fi depresia, anxietatea și tulburările alimentare. O atitudine bazată pe autocompătimire (mai degrabă decât pe perfecțiune) ar reduce cerințele perfecționiste de a continua să urmărească imposibilul.
- Atașamentele dăunătoare, înțelese ca acele idei de care te agăți, chiar dacă prețul este foarte mare, sunt, de asemenea, o cauză de stres și epuizare. De exemplu, să presupunem că aveți un atașament față de imaginea dvs. ca persoană care este capabilă să suporte orice aruncă viața asupra voastră. Dacă vă agățați foarte mult de imaginea respectivă, este posibil să suportați situații (cereri la locul de muncă, acasă, …) pe care ar fi mai bine să le lăsați în urmă. Compătimirea de sine vă poate ajuta să vă dați seama de acest lucru. Cu alte cuvinte, ar trebui să fiți dispus să renunțați la atașamente dacă detectați efectiv că vă sunt dăunătoare.
- A trăi cu pilot automat, atunci când cerințele unei activități se adaugă la cele ale alteia, te poate pune sub stres constant. Mindfulness nu numai că te ajută în anumite situații, ci și în raport cu toate aspectele vieții tale. Dacă practici mindfulness, te vei opri o clipă pentru a vedea ce se întâmplă și pentru a te întreba, calm, dacă acest nivel de activitate la sfârșitul săptămânii aglomerate este bun pentru tine sau familia ta. Practicând autocompasiunea, vă puteți reduce activitățile, astfel încât toată lumea, inclusiv dumneavoastră, să se bucure de un weekend mai relaxat. Autocompasiunea vă va permite să spuneți „nu” pentru a continua să adăugați greutate la spate.
Padraig O'Morain este autorul Amabilității. Fii bun cu tine (Editorial Roca)
A CUMPARA
