Principalele avantaje ale utilizării etanolului în loc de benzină sunt după cum urmează:
- Fiind regenerabil și produs local, etanolul reduce dependența de petrol, ceea ce îmbunătățește securitatea energetică în țări. Acest lucru este și mai important pentru țările care nu produc petrol, având în vedere că majoritatea petrolului se află în zone cu instabilitate politică ridicată, precum Orientul Mijlociu, și că tendința prețurilor este să continue să crească sau să rămână ridicate.
- Etanolul, fiind un oxigenator în benzină, își îmbunătățește considerabil rata octanică, ceea ce ajută la decontaminarea orașelor noastre și la reducerea gazelor care cauzează efectul de seră.
- Fiind un aditiv oxigenant, etanolul înlocuiește și aditivii nocivi pentru sănătatea umană, cum ar fi plumbul și MTBE, care au determinat o creștere a procentului de persoane afectate de cancer (MTBE) și o scădere a capacităților mentale, în special în copii (plumb).
- Numărul octanic de etanol pur este de 113 și arde mai bine la compresiuni mari decât benzina, oferind astfel mai multă putere motoarelor.
- Etanolul acționează ca un antigel în motoare, îmbunătățind pornirea la rece a motorului și prevenind înghețarea.
- Crește valoarea produselor agricole din care provine, îmbunătățind astfel veniturile locuitorilor din mediul rural și, prin urmare, ridicându-și nivelul de trai.
Principalele dezavantaje ale utilizării etanolului în locul benzinei care i-ar putea fi atribuite sunt:
- Etanolul se consumă cu 25% până la 30% mai repede decât benzina; pentru a fi competitiv, trebuie să aibă un preț mai mic pe galon.
- Când este produs din trestie de zahăr, în multe locuri continuă practica arderii trestiei înainte de recoltare, care eliberează cantități mari de metan și oxid de azot, două gaze care exacerbează încălzirea globală. Acest lucru ar fi rezolvat prin mecanizarea procesului de recoltare, dar ocuparea forței de muncă în mediul rural ar scădea, în ciuda criticilor care au fost făcute cu privire la condițiile sale.
- Când etanolul este produs din porumb, gazul natural sau cărbunele sunt utilizate pentru a produce abur în procesul său de producție, iar în procesul de cultivare sunt folosite îngrășăminte cu azot, erbicide fosile și mașini agricole grele. Acest lucru ar putea fi rezolvat folosind sisteme de producție agricolă organice sau cel puțin ecologice. CO2 din distilerii poate fi, de asemenea, utilizat pentru a produce alge (care la rândul lor pot fi utilizate pentru a produce biocombustibili). În plus, dacă există ferme în apropiere, metanul din gunoiul de grajd poate fi utilizat pentru a produce abur (în esență, acest lucru este echivalent cu utilizarea biogazului dintr-un biodigestor casnic pentru a produce biocombustibil).
Sursa: Institutul Interamerican de Cooperare în Agricultură (IICA) (www.iica.int)
