Optimism sau pesimism? Ce este mai bine?

Unii oameni preferă să vadă paharul pe jumătate plin, alții pe jumătate gol. Dar ce opțiune ne spune psihologia în practică este cea mai bună pentru viața noastră? Răspunsul te va surprinde.

Imaculata a trăit într-o stare deprimată și lipsită de conștiință. Nu a găsit nimic care să o motiveze și nici nu părea să simtă, în viața ei, iluzie, bucurie sau pasiune. Când a venit la consultație pentru prima dată, mi-a comentat: „Se pare că aș purta ochelari cenușii opaci care mă obligă să văd viața într-un mod negativ, întunecat și impas”

În cea de-a doua sesiune de lucru am întrebat-o cum i-ar plăcea să vadă viața sau, să-și folosească propriile cuvinte, cum ar vrea să fie acele ochelari. Imaculata a răspuns: „Aș vrea să am niște ochelari roz cu gumă, să pot vedea totul frumos, luminos, fără complicații sau probleme”

Dorința de Imaculată este complet de înțeles la cei care și-au petrecut viața într-un final foarte pesimist și sumbru al existenței. După atâta durere și suferință, tânjesc după puțină lumină și tind să caute ușurare din disconfortul lor, chiar pe partea opusă, cea a optimismului exacerbat.

Cu toate acestea, așa cum i-am explicat lui Inmaculada, adevărul este că atât optimismul exacerbat, cât și pesimismul exagerat sunt stări de personalitate emoțional nesănătoase. I-am spus că, dacă își schimbă ochelarii din gri plictisitor în roz gumă, va fi totuși prinsă, deși într-un mod diferit, de durere și suferință.

Negarea disconfortului și inventarea unei vieți roz nu rezolvă probleme și nici nu ne ajută să găsim echilibru în viața noastră.

Niciunul dintre scopuri nu este sănătos

Atât pesimismul cât și optimismul exacerbat ne pot îndepărta de realitate și ne pot împinge să trăim într-o fantezie.

Pesimistul extrem va vedea totul negru, va deveni deprimat și nu va mai putea avansa, în timp ce optimistul exacerbat va înnebuni la orice demers, fără a ține cont de posibilele pericole care pot apărea.

Modul nostru de a interpreta viața este foarte influențat de modelul pe care l-am avut la părinți.

Dacă am fi crescuți prin frică și represiune extremă, vom vedea pretutindeni amenințări și întuneric. Dacă am fi crescuți prin pesimism și negativitate, vom crede că suntem fără valoare și că nu există nicio speranță pentru noi.

Dacă părinții noștri erau prea lași și lipsiți de griji, la vremea respectivă, nu am învățat să recunoaștem posibilele pericole și astăzi, putem acționa, uneori, într-un mod inconștient și periculos.

Cazul Imaculatei și căutarea ochelarilor roz

Părinții Inmaculada i-au transmis fiicei lor o viziune foarte negativă asupra vieții, în care orice risc mic - sau orice circumstanță care nu era cunoscută - s-ar putea transforma într-un pericol de moarte. De-a lungul întregii copilării, fata nu a încetat să audă fraze precum „o pasăre în mână este mai bună decât o sută care zboară” sau „unghia care iese afară este cea care primește prima lovitură”.

Încă de la o vârstă fragedă, Imaculată, era obișnuită să fie de pază, să aștepte ca nenorocirile să se producă în jurul ei și asta, treptat, îi consuma toată energia. „Ochelarii săi întunecați” au fost rezultatul adunării atitudinii negative a părinților săi și a modului lor înfrângător de a înfrunta viața.

În consultare, Inmaculada a lucrat pentru a înțelege originea negativității și a pesimismului ei extrem.

De-a lungul sesiunilor sale a reușit să se detașeze de acest mod dăunător de a vedea viața pe care o moștenise de la părinți.

El a putut, de asemenea, să înțeleagă că, de-a lungul vieții noastre, toți trecem prin tot felul de circumstanțe. Unele mai pline de satisfacții și altele mai puțin, altele fericite, altele dureroase etc. Imaculată, a învățat să curgă, să se bucure de experiențe plăcute și să înfrunte cu încredere cele care nu erau atât de plăcute.

Într-una din ultimele sale sesiuni, Inmaculada mi-a spus: „Nu mai vreau ochelari, nici întunecați, nici trandafiri. Vreau să duc viața pe bune, să pot învăța din greșeli și să merg mai departe ”.

Ochelarii, cu cât sunt mai transparenți, cu atât mai bine

Atât pesimismul extrem, cât și optimismul sunt două fețe ale aceleiași monede, cea a negării. Ca întotdeauna, în echilibru este sănătatea. Conștientizarea realității și posibilitatea de a analiza situațiile așa cum sunt, cu toate nuanțele și culorile lor, ne oferă înțelegere și sănătate emoțională.

Doar așa, din ochelari transparenți, putem lua cele mai sănătoase decizii pentru viața noastră.