Nu mâncați fără poftă de mâncare! 11 factori cheie
Dr. Jaume Serra
Avem mecanisme de control pentru a regla foamea, satisfacția și sațietatea. Este important să știi cum să interpretezi bine semnalele corpului.
Hrana este esențială pentru viață , motiv pentru care organismul a dezvoltat mecanisme speciale pentru a se asigura cu energia și nutrienții necesari.
Controlul a ceea ce mâncăm este integrat într-un set de sisteme organice care trimit semnale de altă natură către hipotalamus, situat la baza creierului, care acționează ca un „turn de control”.
În interiorul hipotalamusului există cinci nuclee interconectate care sunt implicate în reglarea poftei de mâncare și care primesc semnale de la corp cu origini diferite, unele inhibând și altele stimulând apetitul.
Învață să asculți semnalele înainte de a mânca
Comportamentul alimentar se manifestă prin episoade de consum discontinuu care alternează momente de foame și sațietate:
- Foamea . Nevoia de a mânca alimente apare atunci când sunt generate diferite semnale, cum ar fi un nivel scăzut de glucoză în sânge sau o creștere a secreției de hormoni.
- Saturație . Apare în timpul ingestiei datorită efectului cumulativ al semnalelor inhibitoare induse de intrarea alimentelor.
Mecanismul de sațietate este structurat într-un răspuns dublu:
- Inițială . Răspuns pe termen scurt, care te determină să nu mai mănânci.
- Sfârșit . Răspuns pe termen mai lung, permițându-vă să așteptați până la următorul aport. Semnalele diferite care contribuie la durata și intensitatea sațietății constituie „cascada de sațietate”.
Importanța aspectelor emoționale
Mecanismele de reglare ale aportului încearcă să adapteze senzațiile de foame și sațietate la semnalele pe care organismul le emite în funcție de rezervele disponibile. Acest sistem este legat de mecanisme asupra cărora intervin decisiv aspectele emoționale.
Comportamentul alimentar generează o satisfacție senzorială care activează sistemul de recompense al creierului. În timp ce există interacțiuni între semnalele de recompensă și mecanismele de control metabolic, decizia de a mânca depinde de alegerea personală care poate duce la dezechilibre alimentare.
Aceștia sunt cei mai importanți 11 factori pe care ar trebui să îi cunoașteți în ceea ce privește foamea și sațietatea:
1. Cum este reglementată apetitul?
De la semnale din tractul digestiv, rezervele de țesut adipos, acțiunea hormonilor gastrointestinali și a regiunilor cerebrale specifice care generează un răspuns global bazat pe informații metabolice , aspecte emoționale și mediu.
2. Unde se produce acest regulament?
Receptorul și centrul emițător al semnalelor care induc sau nu alimentația sunt integrate în hipotalamusul, situat în partea inferioară a creierului și în substanțele periferice: hormoni și peptide precum colecistochinina, nivelul glucozei, acizii grași din sânge sau neuropeptida ȘI.
3. Există alți actori în acest proces?
Hipotalamusul primește informații de la alte centre de creier, organe , cum ar fi ficatul sau tractul digestiv .
De la ei percepe semnale, unele care stimulează pofta de mâncare și altele care o inhibă. Stilul de viață sau aspectul alimentelor sunt, de asemenea, importante.
4. Cât de importante sunt emoțiile?
Este dificil de discernut atunci când mănânci din foamea fizică sau din golul emoțional . Există așa-numitul apetit emoțional care determină, de exemplu, cantitatea de aport.
Astfel, plictiseala duce adesea la o creștere a dorinței de a mânca , în timp ce tristețea tinde să o reducă.
5. Mâncăm parțial pentru satisfacție?
Pofta de mâncare presupune o dorință selectivă a ingestiei, adică ne determină să mâncăm în mod repetat ceva ce dorim cu obiectivul de bază de a ne mulțumi și nu doar de a ne hrăni. Apetitul ar fi reglementat de factori de origine practic psihologică .
6. Care este rolul grelinei?
Este un hormon secretat în primul rând de stomac care stimulează aportul . Efectul său este imediat și concentrații ridicate ale acestuia apar atunci când ți-e foame și scăzut când nu ești. Nivelurile sale cresc atunci când slăbești și scade odată cu obezitatea.
7. Care este rolul hormonului leptină?
Leptina este produsă predominant de celulele adipoase ale corpului și este detectată de receptorii hipotalamus. Acest hormon este responsabil pentru semnalul că organismul are niveluri bune de țesut adipos (energie) și semnale că ați mâncat suficient .
8. Este important factorul de mediu?
Are un rol decisiv. Senzația plăcută generată de simpla vedere a unui aliment plăcut induce ingestia , chiar și într-o perioadă de sațietate absolută. De asemenea, influențează aspecte precum orele de masă, care modulează obiceiurile.
9. Există remedii care să suprime pofta de mâncare?
Da, aportul poate fi restricționat chiar dacă semnalele metabolice induc mâncarea. Cel mai sănătos comportament se bazează pe deplina armonie dintre biologie și gândire, bazată pe o citire corectă a semnalelor pe care organismul le emite în funcție de nevoile sale.
10. Pierzi foamea prin post?
În primele ore și zile ale unui post, rămâne senzația de apetit. Mai târziu foamea se atenuează fără să dispară .
Când postul durează mai mult de 3 sau 4 săptămâni , în care pierderea de proteine devine importantă datorită unui proces de autofagie, reapare cu intensitate .
11. Este posibil să educăm pofta de mâncare?
Deși este un comportament motivat de nevoi organice, aportul este un răspuns voluntar. Dar chiar și cu foamea păstrăm voința de a mânca sau nu . Acest control cognitiv implică faptul că apetitul poate fi educat pentru a se supune unei decizii conștiente.
