Ai șterge amintirile tale proaste?

Dacă v-ar propune să vă suprimați amintirile traumatice luând o pastilă, ați face-o? Înainte de a răspunde, amintiți-vă că niciun medicament nu este sigur, toate au efecte secundare.

În ultimii ani, mai multe echipe de cercetare, din diferite universități, caută un medicament care să ne permită să uităm amintirile proaste.

Obiectivul acestor neurobiologi este ca victimele accidentelor sau acțiunilor violente (jafuri, violuri, atacuri) care suferă de stres post-traumatic, să poată șterge aceste evenimente din mintea lor pentru a nu mai suferi pentru ele.

Potrivit acestor oameni de știință, luarea unei pilule la momentul potrivit ar putea suprima memoria specifică care a generat trauma, astfel încât persoana să nu fie mortificată prin repetarea evenimentului în repetate rânduri în capul său.

După cum explică cercetătorii, ideea de a uita amintirile traumatice pare a fi panaceul pentru a opri suferința, dar personal, știrile de acest tip generează o mare îngrijorare atunci când mă gândesc la modul în care totul din societatea noastră vrea să fie rezolvat pe baza de droguri minune.

De ce ștergerea amintirilor poate fi dăunătoare

În primul rând, se pune problema cine și cum decide ce trebuie uitat. Amintirile nu sunt ca fișierele de pe un computer, perfect definite și limitate.

Dacă da, am putea șterge un anumit fișier cu asigurarea că nu va afecta restul informațiilor. Cu toate acestea, memoria umană funcționează diferit.

• Amintirile sunt legate de anumite elemente comune care ne ajută să avem o coerență generală de-a lungul istoriei noastre personale.
• Ne amintim (conștient sau inconștient), de exemplu, de toate experiențele pe care le-am avut cu un prieten sau rudă și acest lucru ne ajută să știm la ce să ne așteptăm de la ei în viitor.
• Dacă ar fi să suprimăm o amintire negativă pe care am avut-o cu tatăl nostru, cum am putea fi siguri că vom elimina doar acel eveniment și nu alte caracteristici ale relației noastre cu el?

Acest lucru ne aduce la o altă întrebare și mai profundă și mai greu de rezolvat. Dacă nu ne recunoaștem și nu ne asumăm istoria personală, nu vom învăța din ea și nici nu vom putea trage concluzii care să ne ajute în viitorul nostru și, prin urmare, este foarte probabil să repetăm ​​aceleași tipare de comportament dăunător pentru totdeauna.

Amintirile proaste ne pot avertiza uneori despre pericole

Imaginați-vă, de exemplu, un băiat care, pentru conducere nesăbuită, are un accident de mașină teribil în care un prieten moare și el aproape moare.

Evident, tânărul va fi traumatizat de acest eveniment și va suferi frică, angoasă și toate simptomele stresului post-traumatic.

Dar dacă această amintire este ștearsă cu intenția de a evita suferința, ce s-ar întâmpla dacă ar fi să conduci din nou? Ați conduce din nou iresponsabil? Ar pune din nou în pericol tovarășii săi și pe sine însuși?

Este mai bine să te confrunți cu o memorie proastă decât să o ignori

Evident, persoanele care suferă de stres posttraumatic au nevoie de un ajutor enorm pentru a ieși din bucla negativă în care se află și pentru a-și putea continua viața, dar soluția nu constă în suprimarea amintirilor lor, ci în a-i ajuta să se împace cu ceea ce s-a întâmplat și să depășească.

Cu mulți ani în urmă, am primit un apel care a avut un impact mare asupra mea. Îmi amintesc încă viu și mi s-a părut potrivit să îl aduc în acest spațiu pentru a-l împărtăși cu voi.

Era vorba despre o femeie mai în vârstă care căuta pe cineva care să facă hipnoză care să „o adoarmă și să-și șteargă soțul din minte”. L-am întrebat câți ani trăiesc împreună și mi-a răspuns 35.

I-am explicat că terapia nu a funcționat făcând-o să uite 35 de ani de viață, ci că ar ajuta-o să înțeleagă, să lucreze, să depășească și să vindece trauma și daunele emoționale primite.

Abia atunci, în ceea ce ar fi un nou punct de plecare, și- ar putea reconstrui viața pentru a o gestiona singură și pentru a evita repetarea acelor tipare de comportament care au rănit-o în trecutul ei.

Într-adevăr, ștergerea amintirilor cu o pastilă nu ar anula efectele secundare asociate traumei.

Persoana ar continua să simtă angoasă, frică sau blocaj în anumite situații, dar nu ar cunoaște originea acesteia, așa că ar trăi într-o incertitudine constantă și capturată de sentimentul neplăcut de a nu avea control asupra reacțiilor lor emoționale.

Sarcina unei bune terapii ar trebui să fie să aducă la lumină amintiri traumatice pentru a le reorganiza, a le vedea dintr-o perspectivă nouă, mai adultă și matură. În acest fel, persoana poate programa noi tipare de acțiune pentru situații viitoare.

Doar cunoașterea și lucrul cu trecutul nostru putem avea control asupra prezentului nostru.