O clipă de viață

Roy Galán

Viața nu ne dă tot ce am vrea să facem și să știm. Dar tot ce trăim ne este dat de viață. Nu știu dacă este un paradox. Este viața însăși

Nu ne dă viață.

Pentru tot ce ne-am dori.

El nu ne dă viață pentru a ne ierta părinții .

Acele lucruri pe care nu știau să le facă.

El nu ne dă viață pentru a ne vedea strănepoții crescând.

Nici măcar pentru a înțelege că sunt foarte puține lucruri care contează.

Și una este să spui că te iubesc.

Nu ne dă viață să știm ce dracu facem aici .

Pentru ce ne-am născut .

Cum nu suntem aruncați în întunericul galaxiei.

El nu ne dă viață pentru a ne înțelege reciproc.

Să nu mai facem război și să ne ucidă și să ne urâm.

Nu ne dă viață să cunoaștem fiecare colț al planetei.

Vom muri fără să fi văzut totul .

Fără să fi auzit totul.

Fără să fi citit totul.

Fără să fi întâlnit pe toată lumea .

Vom muri lăsând locuri pentru imaginație.

Și străini care nici măcar nu vor ști că am existat.

Nu ne dă viață.

Să știți numele tuturor florilor .

Și totuși aici încercăm.

Viu și viu.

Facem tot ceea ce știm cu ceea ce avem .

Combaterea nedreptăților.

Nu ne dă viață.

Dar viața ne dă totul.

"El ne-a dat atât de mult.
El ne-a dat sunetul și alfabetul.
Cu el cuvintele pe care le gândim și le declarăm.
Mama, prietenul, fratele și lumina strălucind.
Calea sufletului. Cel pe care
îl iubesc."

Nu ne dă viață.

Dar o clipă de viață.

E destul.

Pentru a putea iubi.