„Este un moment bun să ne gândim ce să facem cu ceea ce avem”
Sira Robles
Scriitorul Roy Galán a scris „Fuerte”, care ne spune despre cum masculinitatea poate deveni o închisoare pentru mulți bărbați (și pentru multe femei). Este o carte care ne spune despre puterea celor care se impun acestui model de masculinitate, dar și despre vulnerabilitatea lor.
În cartea sa Fuerte (Blackbirds, 2022-2023), scriitorul Roy Galán reflectă asupra modului în care s-a impus din punct de vedere social un mod specific de a fi bărbat și asupra modului în care această realitate l-a afectat.
Pentru cel care a trebuit să trăiască de când era copil, subliniat de tovarășii săi pentru că este un „fagot”. Lui că au încercat să-i ceară să fie forma concretă a omului pe care nu și-a dorit niciodată să fie. „Nu scriu această carte din resentimente, ci din ceva la fel de revoluționar ca speranța”, spune el.
- Și care este speranța, Roy?
-Speranța este ca bărbații să înțeleagă că în acest „devenire” de oameni distrugem multe lucruri, că învățăm să realizăm tot ce am învățat pentru a apăra puterea pe care am numit-o „om”, pe care, bineînțeles, o putem face prin un mod diferit și mai bun, astfel încât toate acestea care sunt machism și inegalități structurale să fie ceva din trecut.
-Ai reușit să fii omul pe care ți l-ai dorit, în ciuda tuturor?
-Măcar cred că am reușit să nu fiu omul pe care alții l-au dorit să fiu. Și este deja mult.
-Ce este masculinitatea?
- Masculinitatea este o închisoare, este ceva ce bărbații sunt învățați să apere pentru că există un fel de mandat constant, de observare perpetuă în rândul bărbaților.
Trebuie să arăți tot timpul cât de masculin ești (și, prin urmare, cât de „puțin” feminin ești) și acest lucru, pe lângă epuizant și castrant, generează multă violență în jurul tău. Pentru că, de asemenea, una dintre premisele demonstrației masculinității se întâmplă pentru că sunteți în măsură să demonstrați public ce puteți face și ce nu veți lăsa să vă facă.
-De ce crezi că s-a impus acest model de masculinitate? Credeți că această idee despre bărbatul macho este încă valabilă?
-Nu știu de ce a fost impusă, dar este clar că este ceea ce am impus și continuăm să impunem. Desigur, ideea aceea continuă să fie moștenită generație după generație. De ce altfel se mai folosește ca insultă „fag” pentru a numi acei bărbați care nu respectă ideea hegemonică de masculinitate? De ce se numesc nenazas?
Femininul este încă absolut jignit și echivalat cu fragilitate. Este important să se caute noi moduri de a fi bărbat, noi referințe de masculinitate și să nu fim învățați că există ceva în neregulă cu a ne arăta fragilitatea.
-Miguel Bosé spunea: „Băieții nu plâng, trebuie să lupte”. Mulți bărbați au fost răniți și mai presus de toate nu v-au permis să vă exprimați sentimentele … Ați avut nevoie să plângeți acea durere?
-Toți oamenii trebuie să plângă, deoarece oamenii sunt ființe umane, iar ființele umane trebuie să poată exprima ceea ce simt. Bărbații au fost învățați că, dacă am arăta cum ne-am simțit, că dacă ne-am lăsa emoțiile și sentimentele în fața tuturor oamenilor, acest lucru ne-ar determina să fim „confundați” cu femeile, deoarece acestea sunt „lucrurile” femeilor.
Bărbații nu vor să fie confundați cu femeile. Bărbații vor să fie foarte bărbătești.
Tot ceea ce „nu este exprimat”, tot ceea ce ne face bărbații să avem o educație emoțională mediocră și în multe cazuri nici nu știm ce simțim pentru că nu ne-am oprit niciodată să ascultăm acea parte. Și atunci vin, desigur, crizele existențiale. În cazul meu, am primit această educație și mi s-a permis întotdeauna să-mi explorez sensibilitatea fără nicio restricție. Am plâns, plâng și sper să plâng mult cu tot ce mă mișcă. Nu sunt timid de emoții.
-Rana aceea este încă deschisă?
-Toți avem răni deschise, deoarece viața însăși este cea mai mare rană deschisă care există. A nega asta este ca și cum ai vrea să negi lumea. Pentru acei oameni care pentru a-și apăra bărbăția au încercat să mă scufunde, nu am niciun fel de sentiment față de ei.
Mi-aș fi dorit să citească mai mult, să călătorească mai mult, să fie mai empatici și să mă vadă și nu ceea ce trebuie să dărâme pentru a-și arăta puterea, dar înțeleg că acționau așa cum au fost crescuți. De aceea este important să lupți pentru un alt tip de educație, pentru o educație feministă.
-Carta ta este tocmai o pledoarie în favoarea feminismului. Spui că feminismul te-a salvat cumva. De ce?
-M-a făcut să realizez că experiențele de viață nu erau unice și izolate, ci că exista o problemă structurală.
-Adevărul este că multe femei spun că se identifică cu privirea ta atunci când scrii despre ceea ce simt. În cartea ta spui că ei (noi) am fost mereu batjocoriți de bărbați. Asta te face să te conectezi cu ei?
-Cred că între comunitatea gay și femei a existat întotdeauna o alianță minunată. Un spațiu sigur în care să fii tu, în care să-ți exprimi dorințele fără să te judeci și fără să te judeci, un loc de libertate esențială pentru mulți băieți homosexuali care nu și-au găsit sprijinul de multe ori în familiile lor.
Deci, femeile au fost de multe ori familia bărbaților homosexuali.
Le datorăm atât de mult. Și cred că, pe lângă oprimarea de către patriarhat, ni s-a alăturat bucuria și plăcerea. Acesta este cel mai puternic lucru care există.
-Femeile sunt atât de slabe încât, într-un context precum cel pe care îl trăim în închisoare, una dintre marile probleme sociale este creșterea numărului de cazuri de violență sexistă. Sunt cei slabi mereu sortiți să plătească vasele sparte ale societății?
- Violența sexistă este o violență structurală care se exercită asupra femeilor, deoarece acestea sunt femei, din cauza considerației care se face asupra lor, din cauza locului specific în care societatea le plasează și încearcă să le mențină plasate.
Există mulți oameni care încă nu înțeleg ce este machismul, cum funcționează și care sunt consecințele sale teribile. O problemă care are legătură cu considerarea faptului că femeile sunt lucruri și că ne aparțin și că pentru a arăta că sunt ale noastre suntem chiar capabili să le spargem. Lucrul terifiant este că ne învață că până și o farfurie valorează mai mult decât corpul, integritatea sau nedeteriorarea unei femei.
-Ce cale trebuie să mergem social pentru a lăsa o dată pentru totdeauna acel bărbat dominant?
-Cred că bărbații sunt într-un moment bun pentru a se gândi la noi înșine, pentru a vedea ce vrem să facem cu ceea ce avem, pentru a căuta spații în care să putem vorbi despre noi înșine, nu doar din locuri publice, nici din teorie sau cărți, ci din cea mai profundă intimitate a noastră. Acesta ar fi primul pas care ar trebui făcut: să înțelegem că nu suntem nemuritori sau atotputernici.
-În cele din urmă, te simți puternic chiar acum?
-Nu. Mă simt total vulnerabil. Realitatea a ceea ce trăim ne pune toată acea vulnerabilitate în față, confirmarea faptului că ființele umane au nevoie de alții, de grijă și că trebuie să ne ajutăm reciproc.
Această interdependență este în sine singurul lucru care ne poate face puternici în fața unui sistem care recompensează individualitatea și competitivitatea. Când cineva spune că este vulnerabil, ceea ce spune este că poate fi rănit, dar și că poate fi iubit.
Pentru a afla mai multe …
Dacă doriți să citiți cartea Fuerte (Blackbirds, 2022-2023) de Roy Galán, o puteți cumpăra de aici:
A CUMPARA
