Mama mă face să fiu nervos: ce pot face?
Am crezut că mama mea este afectuoasă, dar văzând cum o tratează pe fiica mea de un an, încep să mă îndoiesc de asta. Mama mea sărută mult, dar poate lăsa un nou-născut să plângă fără să-l ridice sau să plesnească pe fund un copil de un an. Și am început să-mi amintesc lucruri din copilărie care mă fac să mă supăr pe ea. Nu știu dacă aceste sentimente sunt dăunătoare și ar trebui să o iert pentru că a trăit vremuri mai dificile.
Se pare că maternitatea ți-a dat noi perspective. Poate de aceea observați și ne spuneți că felul în care vă vedeți mama sa schimbat: nu aveți o mamă perfectă, aveți o mamă cu atitudini și comportamente față de bebeluși care nu vă plac și care vă mobilizează multă intoleranță față de ea.
Maternitatea ne deschide ochii asupra relației noastre cu propria mamă
Pentru a ne înțelege, relația cu fiica ta te-a ajutat să vezi mai în profunzime ce înseamnă maternitatea și, în consecință, mama ta nu ajunge la vârf. Și nu tolerați acele fațete ale ei pe care, datorită maternității voastre, le descoperiți. Când acea „mamă dură” îți populează sentimentele, gândurile și fanteziile, o respingi și asta te face să te simți vinovat. Dar unul dintre numeroasele beneficii ale unei maternități bine trăite și bine îngrijite este că ne face întotdeauna să ne vedem mama (și tatăl) dintr-o nouă perspectivă.
Aceasta este una dintre marile contribuții ale părinților. Doar cu maternitatea însăși și trăind conflictele și dificultățile acesteia cu tine, cu copiii tăi și cu partenerul tău, vei face unul dintre ultimii pași importanți pe care îi fac aproape toți bărbații și femeile pentru a se diferenția de părinții lor. Diferențiați și nu separați. Apropiați-vă de o mamă mai reală, o mamă care are „lucrurile ei”; că cu unii sunteți de acord și cu alții nu; că unele dintre caracteristicile sau trăsăturile sale sunt chiar insuportabile pentru tine. Aceasta este calea către maturare: dacă poți tolera că nu este ca tine, ca idealul tău, că nu este perfect, că nu este așa cum ți-ai fi dorit să fie …
Trecutul nu se poate schimba, dar viitorul se poate schimba. Poate că în relația cu nepoții ei, cu copiii tăi și în raport cu tine, ca mamă imperfectă, va putea să se schimbe sau, cel puțin, să exprime alte forme de tandrețe. Maternitatea te determină să progresezi și să te maturizezi, să integrezi noi modele de viață. Extinde-ți mintea, reformatează-ți creierul și relațiile, dar implică și dureri, suferințe, conflicte, dureri … Tot ceea ce set de sentimente, gânduri și situații este ceea ce permite generativitatea: nu numai să ai copii, ci și să îi poți crește și proiectați-le către un viitor autonom în raport cu noi. Este o ultimă apăsare pentru a te diferenția de mama ta. Generativitatea este o atitudine cheie pe calea maturității, autonomiei, integrității … Mulți dintre noi o apreciază așa.
